ʟᴏᴠᴇ ᴄʜᴀɴɢᴇs ᴇᴠᴇʀʏᴛʜɪɴɢ

Capitolul 15: Fake Friends

Ceva era ciudat, străzile erau prea pustii în acea seară călduroasă de vară, nici umbra unui câine maidanez nu se zărea.

Era liniște mult prea liniște, singura sursă de zgomot fiind răsuflarea ușoară a brunetei ce stătea cuminte pe una din multele băncii ale parcului pustiit.

Privirea ei pică pe ecranul telefonului, ora fiind 10:30 p.m.

– Este 10:31, am întârziat cu un minut.

O voce cunoscută o face pe fată să se ridice speriată de pe bancă dând ochii cu Seung-hyun.

–Iartă-mă am întârziat.

Spuse băiatul privind ceasul de la mână.

– Amm. Nu-i nimic, am ieșit eu mai devreme.

Spune bruneta repede.

Privirea băiatului pică peste umărul fetei.

Bruneta se încruntă și vru să se întoarcă dar mâna băiatului ce îi apucă brutal fața o împiedică.

Bruneta face ochii cât cepele atunci când buzele băiatului se zdrobesc agresiv peste ale ei, el privind în continuare peste umărul fetei.

Fata rămăsese blocată, nu știa ce să facă, nu știa ce se petrece.
Seung-hyun o chemase afară pentru a vorbii ceva urgent cu ea, nu se așteptase la așa ceva.

Băiatul mârâii nervos în gura fetei.
La scurt timp fata simții ceva rece și ascuțit ce încercă să-i străpungă pielea abdomenului.

– Răspunde la sărut sau te fac bucăți.

Spuse băiatul amenințător.

Fata speriată face în tocmai,neavând de ales.

Băiatul rupe imediat sărutul când cel din spatele fetei plecase nervos.

– Seung-hyun, ce a fost asta?

Întreabă fata speriată, băiatul punându-i imediat cuțitul la gât.

– Dacă îndrăznești să spui cuiva despre cele întâmplate nu va mai rămâne nimic din tine.
Știu tot ceea ce faci.

Spune băiatul lăsând arma jos de la gâtul fetei, privind-o scârbit apoi plecând de lângă brunetă.

Evelyn perspective:

Șocul era prea mare pentru a-mi da seama ce se petrece, nu știam ce să cred, frica curgea prin vene iar mii de întrebări îmi acapara mintea.

Încercăm să găsesc o explicație la cele întâmplate.
Nu mă așteptam la așa ceva din partea lui Seung-hyun.
Nu puteam să-mi dau seama ce-l determinate să ajungă la așa ceva, ce era în spatele meu sau mai bine zis cine, care trebuia cu orice preț să asiste.

Acesta dispare în întunericul profund ce era așternut pe întregul oraș, rămăsesem blocată, nu mai puteam mișca din aceea poziție, picioarele înmuiate de la șoc parcă erau cimentuite în acel trotuar.
Lacrimi curgeau agale pe fața mea caldă.
Tremuram incontrolabil.
Mi-se părea ireal cele întâmplate în urmă cu câteva minute, la momentul de față totul părea ca un vis extrem de ciudat.

Priveam pierdută aleea înconjurată de pomi pe care plecase bărbatul ce mai devreme mă amenința cu o armă albă.

La un moment dat îmi revenisem din socul în care mă aflam și începusem să pășesc rapid spre casă, nu avea rost să rămân acolo, cine știe ce alt ceva se putea întâmpla.

Era cald, eram transpirată, dar în același timp tremuram frenetic.
Îmi simțeam pielea cum frige și lacrimi cum alunecă la vale din ochii ce mă înțepau agresiv de tare.

La momentul de față ma întrebam dacă eu chiar mai exist sau e doar un vis...

Simțeam un gust amar în gură.
Buzele le aveam uscate, cu toate că pe suprafața lor era un strat subțire de strugurel cu gust de cireșe.

Gânduri ciudate ce nu se leagă între ele îmi circulau prin mintea aglomerată, încercările mele de a găsi un răspuns la toate acele întrebări erau în zadar.

Nu poteam înțelege care era scopul lui, ce voia să rezolve, sau mai bine zis ce voia sa dovedească prin asta.

Privirea lui încruntat și întunecată ce privea nemișcată peste umărul meu privind fix în spatele meu îmi apăruse în minte, însoțită cu un semn de întrebare.

,, ce a fost asta? " una din cele  zeci de întrebări îmi ieșii pe gură, curiozitatea și frica mea fiind la maxim.

Ceva nu era în regulă, el pusese totul la cale?
Asta era planul lui?
Planului să ce?
Să mă sărute forțat?
Ca acel cineva să vadă acea scenă?
El cu ce se alegea?
Care era motivul din spatele acelei mișcări?
Cine era în spatele meu?

Și multe alte întrebări îmi răscoleau mintea agitată.

Ajunsesem acasă într-un sfârșit.
Un întuneric profund învăluind apartamentul.

Îmi dădusem o palma mintala când îmi amintisem ca Jae era plecata la petrecerea organizată de William Baker, un coleg de muncă.

Ciudat era ca eu nu lăsasem ușa deschisă... Iar Jae era deja plecata când am ieșit eu.

De o dată un sentiment de frică mă acaparase, nu era de ajuns cele întâmplate în seara asta..

Ies din casă val vârtej când aud un zgomot din bucătărie.

Fără a sta pe gânduri bat la ușa cea mai apropiata de mine.

Ușa imediat fiind deschisă de brunet.

Se uita confuz la mine.

Mă apucă de mână și mă trage în casă când observa fața mea palidă și terorizată de frică.

Încuie ușa și se întoarce spre mine luându-mă strâns în brațe.

—Ești bine?
Ce s-a întâmplat?

Ma întreabă in momentul în care îmi vede ochii înlăcrimați și înfricoșati.

Se încrunta uitandu se spre gatul meu.

—Evelyn, te rog spune-mi ce s a întâmplat si ce ai pe gât.

Spune el serios.

Ma uit uimită spre el apoi fug la baie privindu-mă în oglindă.

Pe gatul meu fiind o dungă roșiatică rămasă de la cuțitul ce mi-a apăsat gâtul.

Am pus o, cum mai ies eu din asta?

Înghit în sec când îi văd reflexia brunetului.

Ma întorc spre el cu ochii în pământ.

–E.. Eu...

Acelea fiind ultimele lucruri spune de mine înainte ca o amețeală teribilă să mă cuprindă, picioarele mele fiind gelatină la acel moment.
În scurt timp corpul meu amorțit făcând un contact puternic cu gresia albă a băii.

Deci... Nu știu cum să încep.
În primul rând îmi cer scuze pentru pauza mea neanunțată în care nu am mai intrat pe Wattpad, și de asemenea îmi pare rău pentru greșelile care se regăsesc în acest capitol, însă voi încerca să mă revanșez față de voi încercând să postez cât mai des de acum, bineînțeles când îmi permite programul.

Kiss 😘, sper să vă placă acest capitol,cu toate că sunt secată de idei..