ʟᴏᴠᴇ ᴄʜᴀɴɢᴇs ᴇᴠᴇʀʏᴛʜɪɴɢ

Capitolul 4:Sentimente Puternice

Printr-o mișcare Hyunjin ajunge deasupra brunetei, fețele lor fiind la mică distanță.
El se pierduse în ochii ei albaștri și mari, îl fermecau întrutotul.
Hyunjin ajunge la concluzia că Evelyn e o femeie incredibil de frumoasă.

Cât despre brunetă, se pierduse în ochii lui de un negru profund.
Respirația lui caldă se lovea de buzele ei, asta făcând-o să aibă mii de furnicături în tot corpul.

Una din mâinile lui fiind pe talia ei iar cealaltă ținându-i mâinile deasupra capului.

Băiatul își revine repede și începe să o gâdile pe brunetă , aceasta râzând cu poftă începând să se zbată agitată sub el.

Micuțul îi sare băiatului în spate dărmându-l cu totul peste fată, corpurile lor fiind lipite.
Mâna băiatului dând drumul mâinilor ei pentru a se sprijinii în ambele mâini, pentru a nu o răni pe fata de sub el.

Se uitau adânc unu în ochii celuilalt, nasurile lor atingându-se, fiind mai aproape ca niciodată.
Un val de emoții ciudate îi cuprinde pe amandoi, nici unul din ei neexperimentând asta până acum.

Fata se înroșește puternic când își dă seama de poziția în care se aflau.
Ea lipită de podea, cu el deasupra ei.
Buzele lor la câțiva cm.

-Las-o pe nonna în pace!

Spune micuțul atrăgând intenția celor doi.

Fata râde amuzată apoi îl împinge de pe ea.
El ajungând jos, Jung-Su prinzându-i mâinile deasupra capului iar fata urcâdu-se peste el și începând să-l gâdile.

Brunetul râde încercând să scape într-un fel de acolo, însă încercările lui fiind în zadar.

Bruneta se oprește începând să râdă de fața brunetului, era rosu precum un rac.
Se ridică în șezut, picioarele ei fiind de o parte și alta a lui, fundul ei fiind pe abdomenul băiatului

El se uită la ea de jos, fiind întins pe spate, iar cu mâinile deasupra capului, prinse de micuț.

-Nonna, de ce te ai oprit?
Întreabă micuțul privind-o pe brunetă.

-Lasă-l să-și revină.
Spune ea chicotind.

Jung-Su dându-i drumul băiatului la mâini.
În secunda următoare mâinile lui ajungând pe talia ei, el ridicându-se în capul oaselor.
Bruneta fiind încă în poala sa privindu-l rușinata în ochi.

-Hyunjin are iubităăăăă!!!!
Tipă Jung-Su prin casă fugind.

Cei doi se rușinează și înroșesc imediat.

Fata se ridică de pe el apoi îl ajută și pe el să se ridice.

Fuge către Jung-Su și îl ia pe sus.
Bruneta privind amuzată o luptă între frați.

-Termina Jung-Su.
Spune Hyunjin încercând să pară serios.

-De ce nu recunoști, e iubita taaa!
Nu mai mințiii!
Spune Jung-Su revoltat.

-Nu e iubita mea, înțelege!
Spune Hyunjin revoltat.

La vorbele lui fata începând să se simtă ciudat.
Era trista într-un fel, dar și fericita în același timp.
Nici ea nu se înțelegea.

Jung-Su fiind în brațele lui Hyunjin cu fața spre brunetă , iar brunetul cu spatele la ea.

-Hyung, ești rău, ai supărat-o pe nonna!
Spune nervos micuțul.

Hyunjin se utoace cu fața la ea și o vede gânditoare, stând pe podea, uitându-se într-un punct fix.

Brunetul îl lasă pe micuț jos și se așează în fața brunetei, la același nivel.
Încercând să-i găsească privirea.

-Hei, ești bine?
Eve..
Spune el punându-i mâna pe umăr ei.

Ea își revine instant uitându-se ciudat la băiat.

-Ce?
Da, ce ziceai?
Spune ea panicată.

-Sigur ești bine, nu prea pari...
Spune el în sfârșit găsindu-i privirea.

-Da, scuze.
Doar am căzut pe gânduri, știi cum e...
Spune ea încercând să se scoată cumva din asta.

-O.. K... Daca tu zici..
Spune el nefiind deloc convins de cele spuse de brunetă.
Stiia că e ceva îneregulă cu ea.
Se purta atât de ciudat câteodată.

-S-a cam făcut târziu.
Ar cam trebuii să plec.
Spune ea și se ridică urmată de Hyunjin.
Mi-a plăcut să mă joc cu voi.

Spune ea zâmbind.
Cei doi o conduc pe brunetă la ușa.

-Promiți că vei venii să te mai joci cu noi?
Întreabă micuțul privind-o rugător.

-Promit.
Spune ea și zâmbește.

Micuțul o ia ștrans în brațe.
Apoi îl trage pe brunet de mână.

-Hyung, ia-o și tu în brațe, chiar trebuie sa te învăț eu?.

Cei doi încep a râde la spusele celui mic.

Hyunjin face întocmai și o ia pe brunetă în brațe apoi își iau la revedere și închid ușa după ce fata intră în apartament.

Un miros îmbietor de mâncare se simte din bucătărie, bruneta merge cu pași aletri după miros și o găsește pe Jae-Min gătind ceva (sper să nu o otravesti)

-Unde ai fost pana acum?
Mi-am făcut griji.
Spune șatena privind-o pe brunetă
Și de ce ești așa roșie la față?
Întreabă iar fata amuzantă.

-Hyunjin m-a luat în brațe.
Spune bruneta rușinată.

Gura lui Jae-Min formând un cerc.

-Nu pot să cred, ai fost cu Hyunjin pe undeva, fără să mă anunți!

-Nu am fost cu Hyunjin nicăieri, am fost la el acasă.
Spune bruneta și mai rușinată.

-CEEEE?
Țipă șatena mirată.
O sa mi povestești totul la masă!
Cu lux de amănunte.

-Bine, oricum nu scap de tine..
Spune bruneta și se așează pe scaun.

................

-Deci nu pot să cred, până și cel mic zice că vă stă bine împreună, într-un fel sau altul.
Nu pot să cred ceea ce s-a întâmplat.
Ce as fii vrut să fiu acolo!
Spune șatena entuziasmul dând pe dinafară.

-Nu știu, m-am simțit ciudat..
Spune ea jucându-se cu furculița în mâncare, nu era fana bețișoarelor.

-Poate pentru că-l placi, nu știu, zic și eu.
Spune șatena strâmbănd din nas.
De ce nu vrei sa recunoști?

-Pentru că nu e adevărat, nu-mi place de el.
E doar un prieten.
Spune bruneta nemișcându-și privirea din loc.

-Uite ca acest,, prieten" te face să simți ce nu ai mai simțit niciodată.
Spune Jae luând niște orez indesându-l în gură.

Bruneta nu-i răspunde, doar se ridică de la masă și își spală farfuria.
Și pleacă zicând doar un,, noapte bună"

Își face rutina de seară apoi se baga în pat.
Când să adoarmă telefonul ei bâzâie sub pernă.
Îl scoate și vede un mesaj de la un număr necunoscut.

—" Nu știi să mai bagi lumea în seamă piticot."