ʟᴏᴠᴇ ᴄʜᴀɴɢᴇs ᴇᴠᴇʀʏᴛʜɪɴɢ

Capitolul 1:Mutarea

   Bruneta lasă cutia jos pe parchet fiind prea extenuată,faptul că s-a mutat îi dă bătăi de cap.
Se uită în jurul ei și oftează când vede dezordinea, doar ce se mutase, avea multe de făcut și voia să termine cu toate cât mai repede, fata nu suporta dezordinea.

-Ce ar fii să luăm o pauză, am obosit. Simt că îmi vor cădea mâinile. Vocea prietenei sale se făcu auzită.

Bruneta își întoarce privirea către aceasta și chicoteste amuzantă de drama pe care o poate face prietena ei, cu toate astea avea dreptate, nu af fii rău să ia o pauză.
Toată ziua cele două s-au chinuit să aranjese lucrurile prin noul apartament.

-Jae-Min, poți fii măcar o dată mai serioasă?
Nu cred că există moment ca tu să nu faci o dramă din orice.
Ești un copil mai mare.
Spune bruneta chicotind uitându-se spre șatena ce stătea întinsă pe singura canapea din casă, care se afla în încăperea care ar trebuii să fie livingul.

-Acum pe bune, tu nu ai obosit? De azi dimineață tot mutăm lucruri de colo colo fără nici un rost!
Se revoltă șatena furioasă.

-Dacă stau să mă gândesc, nu ar fii rău dacă am lua o mică pauză.
Spune bruneta zâmbind.

-Bravo fata mea, așa te vreau!
Spune șatena fiind fericită.

-Mă duc pe balcon să iau o gură de aer proaspăt.
Spuse bruneta țipând, nu prea tare pentru a nu se trezi cu vreun vecin la ușa.

-Sigur.
Ii răspunde șatena de pe canapea.

Fata întră în așa zisul,, dormitor" nemobilat  care îi va aparține.
Deschide ușa balconului și iese.

O briză ușoară de aer îi trece brunetei prin părul lung și drept.

Era o seară frumoasă, era cald, era perfect pentru un început de vară.

Se uită în jos la minusculii oameni ce se plimbau agitați pe străzile Seului și la toate mașinile ce treceau pe străzi.
Era o priveliște superbă având în vedere că apartamentul e situat la etajul 6 al acelui bloc.
Cu toate astea fetei i s-ar fii părut mult mai frumos dacă nu ar fii avut frică de înălțimi.

-Bună, tu trebuie să fii noua vecină?
Se auzi o voce de copil din partea dreaptă.

Fata își întoarce capul spre sursa zgomotului și dă de un băiețel în gur de vreo 8-9 ani ce stătea pe balconul vecin.

Ea doar zâmbește și se apropie de partea dreaptă a balconului și își sprijină coatele pe bara de fier.
Acum stând față în față cu băiețelul,distanța dintre cele două balcoane  distanța fiind de o palmă.

-Bună și ție micuțule, da, eu sunt Evelyn.
Pe tine cum te cheamă?
Spune bruneta cu zâmbetul pe buze, vorbind cu o voce caldă și prietenoasă.

-Numele meu e Hwang Jung-Su.
Spune băiatul zâmbind lăsând la vedere faptul că nu avea doi dinți.

Fetei i se păru atât de adorabil micuțul, și chiar era încântată de idea că sunt vecini.

-Ești foarte frumoasă, dar nu semeni deloc cu fetele de aici.
Spune băiețelul privind-o atent pe fată.

-Mulțumesc, știu că nu semăn, nu sunt de aici.
Spune ea zâmbind.

-Dar de unde vii?
Întreabă băiețelul curios.

-Vin de undeva departe. O altă țară destul de îndepărtată.
Spune bruneta uitându-se la cel mic.

-Waw, și de ce ai venit aici?
Întreabă iar băiețelul.

-Mereu mi-a plăcut țara asta.
II răspunde fata cu zâmbetul pe buze.

-Jung-Su, aici ești.
Se aude o altă voce mai groasă apoi un băiat iese pe balcon.

-O, bună, sper că fratele meu nu te-a supărat.
Spune brunetul privind spre fratele său apoi spre fata din fața sa.

-Nu, stai liniștit, mi-a făcut placere să vorbesc cu el.
Spune bruneta apoi zâmbește.

-Hyung, nu e așa că voi avea voie să mai vorbesc cu vecina?
Își întreabă micuțul fratele.

-Sigur, dacă și ea e de acord.
Spune brunetul uitându-se la cel mic.

-As fii foarte bucuroasă să mai vorbim.
Ii răspunde fata când cel mic se uita la ea cerundu-i părerea din priviri.

Micul Jung-Su începe să sară pe ici colo fericit.

-Te rog, scuza-l, e foarte energic. Apropo, eu sunt Hyunjin.
Spune brunetul întinzând mâna către fata din fața lui.

-Evelyn, încântată.
Spune ea apoi zâmbește.

-Evelyn, un nume extrem de frumos.
Nu pari a fii de aici.
Spune el privind-o atent pe fata.

-Da, așa este,nu sunt de aici. Sund din Los Angeles,doar ce m-am mutat.
Spune ea uitându-se la băiat.

-Asta sună super, de când așteptam să se mute cineva aici. Câte o dată e chiar plictisitor să locuiești singur.

-Nu locuiești cu familia ta?
Întreabă fata sperând să nu o fii dat în bara cu această întrebare.

-Nu, părinții mei locuiesc în partea cealaltă a orașului, și cât despre Jung-Su, el doar a venit să mă viziteze.
Dar tu? Locuiești cu părinții?
O întreabă el pe brunetă.

-Nu, m-am mutat cu cea mai bună prietenă a mea, familia mea a rămas în Los Angeles.
Apropo, câți ani ai?
Întreabă fata direct.

-Nouăsprezece, tu câți ani ai?

-Opisprezece.

De undeva din casă se aude un zgomot puternic.

-Amm.. Eu trebuie sa plec, dacă mai stau Jung-Su dărâmă casa.
Mai vorbim Evelyn, mi-a făcut placere să te cunosc!
Spune băiatul făcându-i cu mâna îndepărtându-se de bara.

-Si mie, paa.
Spune fata chicotind apoi intră în apartament.

Cam scurt capitolul, știu.
Sper să vă placă și scuzați greșelile care se află în acest capitol. 🙏