ʟᴏᴠᴇ ᴄʜᴀɴɢᴇs ᴇᴠᴇʀʏᴛʜɪɴɢ

Capitolul 11:Ce Se Întâmplă?

Din a cea seară nici unu din ei nu au mai dat ochii cu celalalt.
Amândoi se șimteau oarecum prost dar în același timp fericiți că au avut ocazia aceea.

Brunetul încă era confuz în legătură cu sentimentele sale.

Nu putea să aibă sentimente față de ea, sau mai bine zis nu voia.
Se simțea prost din cauza acelui sărut.
El îl credea ca fiind o greșeală.
Încercă să o evite pe brunetă cât mai mult, nu putea da ochii cu ea, s-ar simții mai prost.

Gândul că ea l-ar plăcea îl distruge pe interior, nu vrea să o facă să sufere.
Fata nu merită asta.
Nu vrea să piardă prietenia ce-i leagă, așa că preferă să nu riște, încearcă să se compoarte normal în preajma ei și să se stăpânească.
Dar nici el nu înțelegea ce se întâmplă cu el, când e lângă ea inima lui bate de 3 ori mai tare și se simte emoționat, chiar dacă nu arată asta în vre-un fel.
Se simte ciudat în prezența ei.

Același lucru putem spune și despre brunetă.
Amândoi trăiesc aceleași sentimente, dar sunt prea fricoși sau poate prea orgolioși pentru a-și asculta sentimentele.

Era o zii minunată, soarele strălucea pe cer iar câțiva nori pufoși se plimbau pe cerul albastru al unei zile de vară.
Atmosfera de afară fiind una foarte caldă.

Bruneta era în dormitor, citind una dintre cărțile ei preferate.

Toată concentrarea acesteia se spulberă iar atentia fiind acum pe telefonul ce tocmai vibrase lângă ea.

Îl deschide curioasă.
Ciudat, mesaj de la  Seung-hyun.

—,, Bună, mă gândeam că poate vrei să ieșim pe undeva, bineînțeles dacă nu ai treabă.. "

" Sigur, când?"—

—,, Peste jumătate de oră e okey?"

,, Da, ne vedem atunci"—

Fata îi lăsase adresa apoi se ridică din pat și începe a se pregătii.

Se îmbracă cu o pereche de pantaloni scurți negri cu talie înaltă și un top gri.
Se îcalță cu o pereche de Nike-uri negre.

O anunță pe Jae-Min că pleacă apoi iese din apartament când primise mesaj de la  Seung-hyun că e în fața blocului.

Se duce către el și îl ia în brațe.

Brunetul era pe balcon, privea îngândurat la oamenii ce se plimbau pe străzile aproape pustii.
Era ora 16:00 mai nimeni nu era pe căldură aia insuportabilă pe stradă.
În timp ce prietenul lui butona telefonul plictisit stând pe mica canapea din balcon.

Ochii brunetului pică pe bruneta ce tocmai ieșise din bloc.
Imediat dându-și seama că e Evelyn.

Maxilarul acestuia încleștându-se la vederea băiatului pe care îl ia în brate bruneta.

Se întoarce nervos vrând să plece.

-Nu pot să cred.

Spune nervos apoi dă cu pumnul în perete atrăgând privirea prietenului său.

-Hei, ce ai pățit?

Spune acesta venind către el.

-Lasă-mă în pace Felix!