𝓥𝓐𝓝𝓣𝓔 𝓥𝓸𝓵𝓾𝓶𝓾𝓵 1

11

       Watson se îndreaptă către casă lui Vante cu speranța că o va găsi acolo pe Nicole,iar speranța lui nu a fost degeaba.
 
Watson 
       Ajung în fata casei lui Vante si lumina aprinsa în dreptul bucătăriei ma face sa rânjesc drăcește. Mă apropii de casa și bat ușor în ușa. Se aude un zgomot metalic,probabil a lăsat ceva sa alunece în chiuveta,apoi zgomotul pașilor târșâiți în papuci de casă se îndreaptă către ușa.
       -Bună seara!spun eu politicos după ce Nicole deschide ușa și ma privește cu o expresie surprinsă,poate chiar cu un soi de panică.
       -Bună seara!răspunde cu un glas tremurat. Sa știți ca Lucas nu a ajuns încă acasă. 
        -Știu,doamnă. Însă aș avea nevoie de ceva. Un dosar din biroul domnului dacă sunteți amabila să-l căutați pt mine.
        Ma privește și ezita. Face aproape imperceptibil un pas în spate și își dorește sa închidă ușa,apoi reiau cu fraza salvatoare.
         -Am vorbit cu soțul dumneavoastră.
        -Fie...atunci...atunci intrati.
         Ma invită în living,ca apoi să îmi facă semn sa o urmez către biroul lui Vante,când după primul rand de scări o lipesc puternic de perete și o sărut apăsat. Încearcă sa ma împingă,însă forța ei nu este suficienta. Sărutul se întețește,iar sângele meu începe sa fiarbă,în timp ce mâinile și buzele mele îi conturează corpul atât de bine aranjat.
         -Va rog,lăsați-mă în pace...
        Ignor rugămintea ei și urcam și celelalte scări,apoi o împing în unul din dormitoare. Se zbate disperată,dar reușesc sa îi înlătur hainele,ca apoi sa încep sa le scot pe ale mele.
        -Dă-te de pe mine libidinos bătrân!spune ea literalmente nervoasa.
        -A mea ești!spun in timp ce caut telefonul să-l sun pe Vante.
         -Ce vrei,Watson?răspunde el supărat.
         Nu pierd timpul și ma afund cu totul în soția lui,obținând un geamăt.
         -Ahh...Lucas...Ajutor!
        -Nicole! Ce dracului faci,Watson?
        -LUCAS!!!
       -Ți-am zis ca o sa regreți!
       -Împuțit bătrân!exclama el.
       Vante închide apelul,însă eu continui ceea ce am început. Ii ating fiecare părticică a corpului Nicolei,sărut cu pofta pielea ei care miroase atât de frumos. Pătrund în ea fără mila și lacrimile ii se preling pe obraji. Nu ma opresc pana ce nu ajung sa ma simt satisfăcut.
        După câteva minute ma ridic și plec pur și simplu,lăsând-o pe Nicole plângând în dormitor,goala,ghemuită în mijlocul patului.
        -Ești atât de frumoasă,Nicole!spun eu în timp ce îmi închid nasturele de la pantaloni.
        -Sa te ia dracu!exclama ea plangand pe un ton nervos.
        Ranjesc și ies din casa,aranjandu-mi cravata ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Ajuns lângă mașină,urc la volan,apoi îl sun pe Sergiu.
         -Fetita e încă acolo,da?
        -Da domnule.
        -Voi ajunge în câteva minute.spun și închid.