𝓥𝓐𝓝𝓣𝓔 𝓥𝓸𝓵𝓾𝓶𝓾𝓵 1

5

Watson
     Ma trezesc coplesit de gânduri. Ma gândesc la Vante și la modul în care trebuie sa plătească.Ma ridic din pat,merg spre balcon și-mi aprind o țigară,când ma gândesc să-l sun pe Sergiu sa vad cum stă treaba în țară. Privesc în gol la agitația Londrei și oftez profund.
       -Buna dimineața,domnule Watson!
      -Buna dimineața,Sergiu! Cum merge?
       -Totul este bine. Familia Vante este sub supraveghere.
      -Asa va vreau.spun eu și zâmbesc cu subînțeles în timp ce inspir profund fumul țigării. Nicole? Copii?
      -Da domnule,totul este sub control.
     -Voi ajunge probabil în țară înaintea lui Lucas și a lui Vincent,vreau fetita.
     -Domnule dar...
    -Prefer sa nu existe comentarii! VREAU FETITA!
     Aud respirația reținută a lui Sergiu în receptor,ca apoi sa o elibereze.
     -Da domnule.spune Sergiu cu o urma de regret în voce.
  
     Restul dimineții lenevesc în pat,ca apoi sa ies sa iau prânzul în oraș, și ușor ușor sa ma pregătesc pentru licitație. Vreau sa o câștig,sa șterg zâmbetul acela încrezut de pe fata lui Vante. Va simți ce înseamnă să pierzi totul în favoarea altora. Nu poți câștiga la nesfârșit,nu în fata mea.

Vante
     Eu și Vincent suntem aproape gata de a merge sa luam masa de prânz,la un local cochet din apropiere. Îmi aranjez gulerul cămășii în oglinda și îmi cercetez trăsăturile faciale. Întunericul ochilor mei ma cuprinde brusc,dar ma desprind la timp din abisul propriei priviri. Îmi trec mâna prin parul tuns scurt,apoi îmi aranjez barba scurta,apoi îl privesc pe Vincent prin oglinda,în spatele meu cum se uita curios la ceea ce făceam. Scutur ceva inexistent de pe pantalonii mei,apoi ma întorc,iar cu un gest mai puternic decât era necesar îmi iau sacoul care atârna pe un umeraș în dulap.
      -Lucas...
     -Sa mergem!spun turnător și ies din dormitor.
     Recunosc ca sunt neliniștit,am un presenentiment rău în ceea ce privește siguranța familiei mele,iar asta ma face agitat. Nu ma pot concentra la nimic și parca ceata îmi domina gândurile. Ryan ne aștepta în fata hotelului,la volanului frumosului Jeep. Urc pe locul din spate și privesc lung la ploaia care lovește în geamurile fumurii. Urmăresc pierdut în gânduri o picătură care se scurge ușor în jos,pana ce se pierde în marginea cauciucata a geamului.
       Ajunși în fata restaurantului,îmi ia câteva secunde sa realizez ce trebuie sa fac,când simt privirea îngrijorată a lui Vincent în spatele meu.
      -Sunt bine!spun pe un ton aspru,apoi intru vijelios în local,unde brusc toate privirile sunt ațintite asupra mea.
      O fetiță cam de seama lui Katrine ma privește cu ochișorii mari. Ii zâmbesc discret,iar ea îmi întoarce un zâmbet dulce,iar mama ei ma privește lung. O femeie frumoasa,o bruneta cu un bust generos,apropiata de vârsta mea,cu trăsături fine și niște buze cărnoase și...
       -Vante,hai sa ne asezam.
      -Da...Eu...Acum ma așez.spun și îmi trag un scaun fără să-mi mut prea mult privirea de la acea femeie,care cu un gest simplu își da parul după ureche și continuă să taie mâncarea în farfuria fetitei sale.
      -Nu păreți pe Pământ.spune Ryan fără ca măcar să-și ridice ochii din meniu.
     -Eu...da...sunt doar obosit.mint cu iscusinta și privesc meniul fără a citi.
    Scutur aproape imperceptibil capul,și încerc sa ma concentrez pe litere,dar sunt neclare în capul meu,când în străfundul mintii mele aud glasul fetiței mele "Tati,salvează ma!" . Privesc discret în jur,apoi privesc chelnerița care stătea lângă mine și aștepta să preia comanda.
     -A short espresso, please!
    - Sure, something else?
    -Nothing, thank you!
   Da aprobator din cap și se îndepărtează de masa noastră.
    -Nu mănânci nimic?
   -Nu ma simt prea bine.spun simplu,apoi îmi îndrept iarăși privirea către bruneta care își hrănea copila.