𝓥𝓐𝓝𝓣𝓔 𝓥𝓸𝓵𝓾𝓶𝓾𝓵 1

4

     Ajung în Londra la primele ore ale dimineții. Forfota din aeroport este aproape insuportabila,iar eu și Vincent înaintăm lent spre ieșire.
Când în sfârșit ieșim din aeroport,într-o ploaie torențială,ne aștepta Ryan,un tânăr angajat al meu,un tip deștept,pe care te poți baza oricând. Un Jeep mare,negru,cu geamuri fumurii,claxonează scurt,apoi Ryan coboară și ne întâmpină zâmbitor.
     - Bună ziua,domnilor!spune el scurt.
     -Foarte bună.spun eu ironic,referitor la vremea de afară.
     -Aici sunt astfel de zile excelente zilnic.spune Ryan ducându-mi ironia mai departe.
Zâmbesc în colt de gură,urc în mașină pe locul din față,și încep să-mi verific telefonul. "10 mesaje noi" apare pe ecranul telefonului,toate de la soția mea în care întreabă de drum și dacă am ajuns cu bine.
       Ajungem la hotelul la care urma sa ne cazăm,eu și Vincent luam o camera împreună pe durata șederii. Luam cheile de la recepție și mergem spre camera.
      Urcam la etajul superior,intrăm în camera și ne instalam comod.
      -Trebuie sa facem cumva sa câștigăm totul. Dacă Watson prinde măcar avantaj nu am rezolvat nimic.
     -Nu știu,Vincent...Voi încerca să dau tot,îmi pot goli conturile,poate vom avea avantaj.
      -Lucas,fii liniștit. Știu ca te-a amenințat de multe ori în legătură cu familia ta,dar îi asigurăm protecție din exterior.
      -Am siguranță în ce am lăsat acasă,soția mea își face griji și e normal,mai ales ca fiica mea,Katrine poate fi vizată...
      -Dar are doar 10 anișori...
      -E vorba de Watson pana la urmă,nu e o persoana morală și cu toții o știm.
     -Asa este dar...Chiar în copii?
    -Sa se asigure ca voi regreta.spun făcând referire la seara din club. De atunci Nicole își face griji,și sincer ma îngrijorez și eu. Pana și Nicole poate fi vizata și asta nu-mi place.
     -Mai bine ne liniștim puțin,trebuie sa ne pregătim pentru licitație,dar pana atunci mai bine ne punem la somn.
     Vincent are dreptate,trebuie sa ma adun și sa ma odihnesc,ținând cont ca Watson va aștepta orice moment de slăbiciune vizibila.

       "Suntem în același club,atmosfera este încordată,iar același cerc de oameni este strâns în jurul nostru. Sunt cu mâinile legate,fiica mea este în genunchi,iar Watson în spatele ei prestând același pistol cu o țeavă rece de capul fiicei mele. Katrine ma privește implorator,privește fix în ochii mei și începe sa plângă.
      -Tati...Te rog...
      Încerc sa ma smucesc din mâinile celor doua matahale,iarăși fără rezultat.
     -Tati...Salvează-mă!
    -I-ați mâinile jegoase de pe fiica mea!
    -Ti-am promis ca o sa regreți,Vante!
    Sunetul armei încărcate,un scancet și..."

     Ma trezesc iarăși bulversat și privesc în jur. Vincent sare și el din pat,și ma privește îngrijorat. Realizez ca am lacrimi în ochi și respir sacadat.
     -Lucas e totul bine?
    -Watson va plăti. I o promit.spun și ma îndrept morocănos spre baie.
     Ma opresc în fata oglinzii și îmi cercetez fata. Un rid adânc îmi brăzdează fruntea,ochii mei de culoarea cărbunelui sunt parca mai umbriți de neliniște,trăsăturile mele aspre,care ma fac să-mi evit singur privirea. Ma privesc per total dar nu ma pot privi în ochi,mereu am avut retineri. Ciocănitul scurt a lui Vincent ma reconecteaza la realitate.  
       -Vante,totul e bine?
       -Da,totul este în  regula.