𝓥𝓐𝓝𝓣𝓔 𝓥𝓸𝓵𝓾𝓶𝓾𝓵 1

2

     "Suntem în mijlocul clubului. Toată lumea ne privește cu respirația tăiată. Fiica mea are mâinile legate la spate și sta în genunchi în fata mea și în centrul cercului de oameni curioși strâns în jurul nostru.
       -Tati...murmură ea plangand.
      Eu sunt prins de brate de doi oameni neobișnuit de masivi,iar Watson sta în spatele fiicei mele și scoate pistolul de la curea.
       -Pleacă de lângă fiica mea!mârâi eu printre dinți,și încerc fără rezultat sa ma smucesc din strânsoarea matahalelor.
       -Îmi vreau banii!spune el pe un ton impunător,iar fiica mea începe sa plângă și mai tare.
       Ma zbat în zadar încercând sa scap din strânsoarea lor,Katrine plânge și ma privește implorator.
       -I-ați adio de la micuță.
       -Tati!striga ea,iar Watson golește arma în căpșorul fetitei mele"

     Tresar brusc din somn și privesc dezorientat în jur.Nicole se ridica și ea și se așează lângă mine pe marginea patului.
     -Iubitule e totul în regula?
    -Da,iubito. A fost doar un coșmar...spun eu lăsând propoziția suspendata în aer.
     Mă las sa cad ușor între pernele moi,iar Nicole își așează capul pe pieptul meu,ascultându-mi parca bătăile accelerate ale inimii. Îmi mângâie ușor abdomenul,iar eu las un oftat să-mi scape printre buze. Îi simt privirea soției mele cum îmi cercetează expresia feței,apoi ma sărută ușor. Se cuibărește iarăși la pieptul meu,trage patura peste amândoi și ma las iarăși purtat în lumea viselor.

     La doar câteva ore după,sunt trezit de un apel matinal.  "VINCENT".
     -Alo!spun eu somnoros.
    -Lucas,scuză-mă ca te deranjez atât de devreme,dar mâine suntem așteptați la Londra. Avem o oferta de neratat și se va licita pentru ea. Trebuie sa ne aliem și sa câștigăm licitația împotriva lui Watson.
     -Am înțeles,Vincent. Ne întâlnim în aeroport în aceasta noapte.
    -La 3 decolam. Sper sa te încadrezi în timp.
    -Sigur. Voi fi acolo.
   Doua bip uri îmi dau de înțeles ca Vincent a încheiat apelul.
    -Unde pleci?spune Nicole privindu-mă lung.
    -La Londra pentru o licitație. Nu-ți face griji,ma întorc repede.
   -Ai grija iubitule...îmi spune și observ îngrijorarea din vocea ei.
   -Iubito nu-ți face griji.spun eu si o sărut ușor pe cap. Nu se va întâmpla nimic rău.
    -"O sa regreți,Vante!"spune ea,iar fața îi este străbătută de o grimasă.
   -Nu te mai gândi la asta iubito,totul va fi bine. Tu și copilașii sunteți în siguranță,ai încredere în mine. O să las pe cineva să aibă grijă de voi dacă asta te face sa te simți mai în siguranță.
   -Mulțumim. Sper ca totul va fi bine.
   -Sunt doar câteva zile,dragostea mea,nu se va întâmpla nimic.
     -Da asa este...
    
     Intru în bucătărie unde pregătesc eu cafea pentru amândoi,ca apoi să-mi aprind o țigară. Deschid larg fereastra,iar aerul cald al dimineții de vară invadează bucătăria. Trag adânc din țigară,parca așteptând sa se întâmple ceva despre care însă nu am habar. Devin ușor agitat la gândul ca poate nenorocitul de Watson îmi va urmări familia chiar și de la distanță,iar cea pentru care îmi fac cele mai multe griji este fetita mea. Katrine are doar 10 anișori,dar când vine vorba de răzbunare Watson uită complet de moralitate. Samy e și mai micuț,asa ca pentru el nu-mi fac asa multe griji. La doar 5 anișori nu poate face prea multe,sau sa i se întâmple prea multe. Acum ca ma gândesc mai profund la asta,nici măcar Nicole nu e în siguranță. E soția mea,are toate informațiile legate de mine,conturile mele bancare și tot felul de chestii care ma pot face sa pierd tot ceea ce am clădit pana acum.
    Fluxul intens al gândurilor mele este rupt de vocile celor doi copilași ai mei,care fug și rad prin bucătărie,în timp ce Nicole le pregătește micul dejun. Ma sprijin cu spatele de pervaz și îi privesc zâmbind,in timp ce mănâncă și plimba cutia cu suc de portocale de la unul la celălalt.
      -Tati,mergem azi la locul de joacă?
      -Da! Da! La locul de joaca.aproba fericit Samy.
      -Desigur copilasi. Mergem la locul de joaca.
     Chicotelile de fericire umplu spațiul bucătăriei,iar eu și Nicole îi privim zâmbind. Cine ar putea face rău unor copilași atât de drăguți,mici,inocenți...Scutur aproape imperceptibil din cap pentru a alunga gândul și merg sa ma pregătesc pentru o zi la locul de joaca.