Legământ

Izbânda

   Se crăpa de zi,iar întregul sat era activ încă dinaintea iviri zorilor. Bărbații munceau fie pământul alături de câteva femei,fie construiau noi colibe. Câțiva fierari băteau de zor fierul încins,făcând noi arme sau armuri.
  Copiii alergau fericiți printre adulți,prinzandu-se unul pe altul.
  Taara nu dorea sa întârzie,astfel încât ieși din incolacirea femeii ce dormea dusa lângă ea. A fost o partida bună,gândește Taara rânjind cu gura pana la urechi. Însă ar fi vrut ca Astrid sa se afle în așternuturile ei. O plăcea,însă curiozitatea de a o vedea în culmile extazului,o făcea sa tremure de dorință.
  În colibă intră Keera care își verifica armele ce le avea în posesie.
  -Taara,trezest....oh,ești treaza!
  -Mergem?
  -Alta cucerire?spune,arătând spre fata ce era întinsă printre blănurile moi.
  -A intrat singura aici,cerandu-mi plăcere,se scuza Taara ieșind din Coliba. Keera o urmează și se îndreaptara amandoua către grupul de oameni ce discutau de zor. Roger o zării pe Taara și alerga voios spre ea,alintandu-se.
  -Sa înțeleg ca ai dormit bine!exclama Taara,râzând.
  Astrid punea hamurile pe dragon și o scana din priviri pe Taara.Parea în regula,mangaindu-si de zor ursul. Privirea ii aluneca pe bustul acesteia,care era imens,iar ea nu părea sa aibă vreo problema expunandu-l. Puținul material ce îi acoperea sânii,anunta că va ceda curând.
  Taara simți privirea pătrunzătoare a lui Astrid,astfel încât se îndreptă automat către ea. Privirile li se intalnira iar Astrid se pierdu. Taara profita de ocazie și o luă în brate,presandu-si rapid buzele de ale ei.Incerca sa pătrundă cu limba în gura acesteia,muscandu-i ușor buza inferioara. Spre surprinderea ei,Astrid ii răspunde la sărut pentru câteva secunde. Limbile lor se întâlniră,începând un duel feroce. Trezita la realitate de propriile-i gemete,Astrid se trase înapoi,plesnind-o pe Taara.
   -Cum îndrăznești sa...
   -Si ție ti-a plăcut! O întrerupe Taara, frecandu-si obrazul plesnit.
   -Mai fa asta încă o data și jur ca am sa te ucid!!!
  -Daca tu spui...rostește Taara temător,căci o credea în stare sa o omoare.
  -Pornim spre vest!grăiește Astrid urcandu-se pe spinarea dragonului.

******
  Pământul era sterp,acoperit de leșuri deja în descompunere. Priveliștea era trista,morbida.Printre cadavrele sătenilor,soldații mâncau,râdeau și se distrau pe seama câtorva fete ce le-au lăsat în viata doar pentru amuzamentul propriu și sex.
  Taara privea cu disret și scrâșnise din dinți.Îi arunca o privire furioasa ursului și sari la atac.Ursul în urma ei nu se lăsă așteptat și atacă și el. Astrid stupefiata de impulsivitatea Taarei oftează, și da semnalul de atac. Sunete ascuțite de săbii ciocnindu-se,urletele celor răniți,sângele ce curgea abundent din fiecare fiinta fie vie sau moarta.
  Taara ucidea nebunește,toporu-i fiind scăldat numai în sânge. Keera era mereu în spatele ei,luptând cot la cot cu ea. Veera și alți câțiva oameni salvau fetele ce erau tinute prizioniere de către soldați. Astrid era calare pe dragon,pârjolind tot în calea ei.
   Haosul a durat cam jumătate de ceas,dar au ieșit cu o victorie în plus. Au avut câteva pierderi,câțiva luptători au murit.Taara a dat comanda ca aceștia și restul sătenilor ce zăceau de săptămâni întregi pe pământ,sa fie îngropați. Aceasta pleca către pârâu pentru a se scalda si a-si ascunde lacrimile ce amenințau sa iasă. Astrid o urmării și se așează lângă ea,sub salcie.
  -Daca ai venit sa îmi ți o predica,mai bine pleacă!
  -De ce nu ai așteptat semnalul meu?
  -De ce?? Hmmm...oare de ce? Nu ti-a ajuns cât ai văzut? Oare nu ai văzut sătenii morți? Ori nu ai văzut acele fete cum erau batjocorite? Oare nu ai văzut cum se distrau pe seama a ceea ce au făcut? Astrid...mi-as da nu doar viata,ci și spiritul sa opresc acest rău. M-as blestema pentru eternitate doar sa nu mai vad leșurile unor copii neajutorați. Ei nu au nici o vina... spune Taara inghitindu-si propriile lacrimi pentru a nu o observa Astrid. Își dădu rapid armura jos și intra în apa.
  Astrid ramane puțin socata. Puține erau dățile când Taara grăia ceea ce simțea.De cele mai multe ori era doar nesimtita și perversa. Își dădu seama de impactul emoțional ce l-a avut fata din apa. Îi simțea atat de bine durerea interioara încât o copleșea. Se ridica și se dezbracă și ea,urmand-o pe Taara în apa. Se apropie de ea și o luă în brate. Îi simți lacrimile fierbinți pe piept și o stanse și mai tare în brate.
   Taara simțea cum sânii îi sunt zdrobiți de cei ai lui Astrid și își reveni imediat la vechiul obicei. O apuca cu o mana de gat iar cealaltă îi îndepărta ușor picioarele. Astrid fu luata prin surprindere,astfel încât avut o reacție întârziată.Taara profită de acest fapt și o sărută pătimaș,vrând mai mult. Degetele ei se jucau în intimitatea ei,frecandu-i energic clitorisul. Încă de la primul geamăt de dorință auzit,acesta se și năpusti inauntru ei,băgând 2 degete. Astrid își dădu capul pe spate și se lăsă pradă plăcerii.
  Ochii îi erau ușor intredeschisi și zări miile de stele ce o priveau de sus. Își revenise instant și se retrase din îmbrățișarea Taarei,ieșind din apa.
  -Chiar credeam ca ai nevoie și de altceva,în afara de sex,rostește cu dispreț.
  -Dar...Taara era nedumerita. Îi plăcuse la fel de mult cum ii plăcuse și ei,nu vedea care era problema. De ce mereu o respingea?? De ce?