Legământ

Adevăr

Neliniștea o cuprinse deodată.Venise în sat cu 10 ani în urma. Nimeni nu o întrebase nimic,doar o primise cu bratele deschise, fiind o adolescenta în vârstă de 14 ani,cu mult potențial.
Învățase cum sa țină sabia în mână,cum sa se apere,cum sa îmblânzească animalele pădurii,cum sa le ocrotească și cum sa le crească. Învățase chiar și sa gătească,sa țese în lână și sa meșterească obiecte din metal sau lemn. Toți sătenii îi erau o familie mult indragita,familia pe care nu a avut-o și ravnea la ea încă de mică.
Dacă ar afla cumva adevărul...Astrid se învârtea incontinuu în spațiul îngust al propriei colibe. Si-ar fi dorit nespus de mult sa își schimbe trecutul...sa fi luat naștere cu ajutorul spiritelor,Gaia sa-i fie Mama și tatăl sa-i fie Astre. Însă adevărul era ca nu era o ființă magica, iar mama ii era doar o sclava sexuala,iar tatăl ei...tatăl ei era totodată și inamicul ei,inamicul tuturor. Volkath o subjugase încă de mică,obligand-o sa întrețină relații sexuale încă de la vârsta de 5 ani. A fost o târfă pana la vârsta de 14 ani,când a reușit sa fuga,intrand prin canalizări,înotând prin rahat și urina,pana a căzut în râu.
Taara o găsise la marginea pădurii,lesinata si încă zăcând în apă. Un zâmbet ii străbătu chipul când își aduse aminte de primul contact cu ea. Taara o scoase din apa și începu sa ii ofere primul ajutor,ceea ce a dat rezultate rapide,vomând toată apa pe care o inghitise. Își amintea starea de rău ce o avusese pe atunci, și își mai aduse aminte ca,în timp ce ea își vomita și măruntaiele,Taara începea sa o dezbrace,degetele-i umblandu-i pe corp meticulos. Își aduse aminte și de palma zdravănă ce i-o dăduse și după fugise impiedicandu-se în pădure. Bineînțeles că puștoica Taara era pe urmele ei,râzând dracește. Știa ca devenise pradă,iar fata din spatele ei,vânătorul.
După câteva mile de alergat,simți ca dacă mai înaintează,va muri alergând,nu luptând. Astfel ca se întoarse către salvatoare ei și atacă prima. Chiar ii nimerise un pumn în obrazul stâng,însă Taara știa sa lupte,astfel încât,în mai puțin de un minut,era la pământ cu ea deasupra ei.
Bineînțeles că Taara își continua treaba ce o începuse la marginea pădurii,dandu-i jos tot materialul ce ii acoperea trupul. Își aduse aminte de groaza ce o cuprinse.Nu din nou...nu mai dorea sa fie folosita în acel mod...voia sa aibă dreptul de a refuza,voia sa fie stapana pe propriul trup...însă era lesne de înțeles ca asta ii era predestinat,astfel ca începu sa plângă cu lacrimi seci. Simți rapid cum ceva ii încălzește tot trupul și este luata pe sus. Privi în jurul ei și totodată la ea și observa ca este acoperita cu o blana și purtata în bratele Taarei.
Zâmbi cu drag asupra acestei amintiri.Nici măcar nu își vorbisera,doar o purta în brate pana în sat,iar după,o lăsase în grija femeilor ce țeseau de zor. De acolo începuse noua ei viata,atunci practic,se născuse. Se simțea iubita,ocrotita si înțeleasă, și cel mai important, avea dreptul deplin la opinie. Avea control total asupra propriului trup și nu mai era o sclava.
Frământările ei nu ii dădeau pace. Își dorea la fel de mult sa îl ucida pe Volkath,însă dacă sătenii vor afla adevărul despre ea? Dacă o vor respinge? Dacă o vor considera inamic și o vor condamna la moarte sigura?
Ii era teama de privirile fetelor după ce vor afla,ii era teama de disprețul Taarei,ii era teama sa nu piardă tot.Trebuia sa îl oprească pe Volkath,însă nu trebuia sa fie prezenta la distrugerea lui,altfel ar fi recunoscuta și s-ar afla adevărul. Însă trebuia sa facă parte din bătălie,monstrul acela uman era mult prea puternic.
Cum ar putea sa facă încât sa îl învingă dar fără sa se afle adevărul?
Cum ar putea îngropa tot trecutul ei?acestea erau doar câteva din miile de întrebări ce ii strapungeau capul.
Poate dacă ar purta un coif ce sa ii acopere toată fața...sau poate o masca de assasin...Astrid oftează adânc,nehotarandu-se ce și cum ar trebui sa facă,însă,mai întâi de toate,trebuie sa scape de toate aceste gânduri negre,asa ca ieși din Coliba și se îndreptă spre dragonul ei drag,Azur.
Acesta o astepta în cuibul sau,simtindu-i chemarea. Acesta sări pe spatele dragonului si se avanta in văzduh.