Vânătoarea

43 1 0
                                    

    Un raget sparge liniștea amurgului. Toți sunt pe poziții,astepta doar semnalul de atac.
    Sunetul creat de urs zguduie nu doar inimile luptătorilor,ci și întreaga pădure. Acesta alearga turbat distrugând brazii ce ii stăteau în cale și sare către inamici ce erau pretutindeni,cufundati pana la glezne în zăpadă. Mulți au avut o moarte rapida,animalul mușcând în mare parte capetele,apoi sfârtecând grăbit între dinți,oasele coastelor ori efectiv,ii înghițea cu totul.
     Taara apare și ea,ajutandu-si companionul.Ataca orbește,deoarece multe săgeți ii străpungeau spatele ursului.
    -Roger,aici băiete!urla fata,acoperind zarva luptei.
   Ursul,auzind glasul mult prea cunoscut,se îndreaptă către Taara,obosit și rănit.Ea sare efectiv pe spatele acestuia și începe a trage cu o ploaie de săgeți.
În mai puțin de 5 minute,o balta de sânge acoperea marea de alb. Taara se da jos și verifica cadavrele. Nici unul nu mai respira. Se întoarce către urs și ii verifica rănile. Majoritatea erau superficiale,însă câteva săgeți i-au pătruns în burta și cap.
   -Ne întoarcem...data viitoare nu o mai lua înainte, sti bine ca ești vânat! Spune dezaprobatoare scuipandu-si sângele din gura.
  Roger își pleacă capul în semn de recunoștință și părere de rău și o însoțește pe stapana lui,înapoi către casa.

********

   Roger dormea liniștit,savurând căldură creata de foc și relaxandu-si mușchii de la amestecul de plante ce ii pătrundea în răni.
  În jurul focul erau 4 fete,Taara ce se lasă îngrijită de Astrid, Veera care intețea focul și  Keera ce își ascuțea pumnalele.
   -Vor sa ne ucidă mai întâi animalele,pentru ei sunt niște bestii greu de doborât,iar după urmam noi,fiind oameni.spune Taara printre dinți,căci Astrid nu era blândă deloc cu rănile ei.
  -Sa nu uitam de faptul ca vor ouăle de dragon,amintește Keera.
  -Da...însă vom fi acolo,pentru a nu se ajunge la asta,șoptește Veera parca numai pentru ea.
  -Au pus stăpânire pe pământurile noastre,nu mulți dintre noi știu sa lupte,iar asta a adus sfârșitul multora. Dacă am putea sa punem mana pe conducător... spune Astrid cu vocea stinsa.
  -Sti bine ca este de neatins Volkath,pana ajungem la el,trebuie sa doboram puhoiul de luptători ce ii are în subordine.
  -Am pierdut mulți oameni aprigi în lupta,încercând sa îl ucida...
  -Maine vom încerca să recuperam pământurile din vest,culturile noastre se afla acolo, spune Astrid terminând de bandajat mana Taarei și dandui o palma zdravănă peste umăr. Nu-i asa?
  -Da...zic Taara și Keera la unison.
 

Legământ Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum