Venise în sfârșit prima zi de facultate. Prima zi în care tinerii de pretutindeni se avântă într-o lume nouă, încă necunoscută pentru maturitatea lor nedezvoltată.
Huang ZiTao era student la Universitatea din Seoul la secția ,,Relații internaționale " și nu era încântat deloc de școala ce trebuia să o urmeze la rugămințile părintelui său.
S-a trezit de dimineață, razele puternice ale soarelui forțându-l să își dezlipească leneș pleoapele și buzele într-un căscat zgomotos. Începe coșmarul. Gândi el și oftă învins și cu un zâmbet șters pe buze și s-a pregătit rapid de începerea noului an școlar.
Și-a făcut un duș, a ales din dulap o pereche de blugi negrii rupți și un tricou alb mulat accesorizat cu un lanț micuț în formă de cruce și trei cercei în urechea stângă. Se mai privi o dată în oglindă verificând toate detaliile ce țineau de aspectul său și ieși pe ușa băii luându-si ghiozdanul în mâna stângă.
Blondul coboară scările aruncând sacul cu cărți în fața ușii și intră în bucătărie.
-Neata, tată. Spune el încă adormit.
-Buna dimineața, fiule. Cum te simți în prima ta zi de facultate?
-Hmmm, se putea și mai bine.
-Îți ador optimismul. Apropo, astăzi o să luăm cina cu Min-Ah. Să nu întârzii. Mă aștept să dai dovadă de un comportament exemplar.
-Multe așteptări. Bombăni el dar domnul Huang îl auzi.
-Tao, ești fiul meu si te iubesc dar femeia asta...simt ceva ce nu am mai simțit decât pentru mama ta așa că îți cer să îi dai o șansă.
-Pff, sigur. Ști ce? Poate tu ai uitat-o pe mama dar eu nu.
-Tao! Se răsti el.
-Las-o baltă, ne vedem diseară. Spune el rapid vrând să nu aducă în discuție un subiect mult prea enervant pentru starea sa actuală de spirit.
Chinezul ieși din casă, blestemand în sine că o să fie nevoit să ia masa cu iubita mult prea tânără a tatălui său. O mai întâlnise înainte la o petrecere de caritate a firmei familiei lui dar niciodată nu putea suporta ideea că o femeie de 27 de ani îi lua locul prea iubitei sale mame. Dragoste? Da, cum să nu. Cel mai probabil este altă sugativă de bani ca toate celelalte iubite pe care avusese ,,plăcerea" să le întâlnească până acum. El nu își dorea o nouă femeie în viața tatălui său. Dacă cea care i-a dat viață nu mai este, atunci mai bine ar rămâne singur.
În urmă cu cu cinci ani, cei patru membrii ai familiei Huang se îndreptau spre insula Jeju într-o vacanță. Din nefericire avionul s-a prăbușit iar mama și sora lui nu au supraviețuit, lăsându-l pe domnul Huang să aibă singur grijă de unicul său copil rămas viu.
Tot timpul aceasta, Tao a intrat în depresie iar tatăl său a luat hotărârea să se mute în Coreea și să pornească pe drumul unei noi vieți nepasându-i că fiul său avea tot ce era mai de preț în orașul natal. Prieteni, câteva rude, toate lăsate în urmă din cauza unei hotărâri ireversibile. De multe ori se gândea că mai bine avea și el aceiași soarta ca cele două dar Dumnezeu a avut în plan să îi facă suferință de zeci de ori mai mare lăsându-l doar cu tatăl său.
Mergea cu pași repezi pe străzile capitalei în speranța că dacă ajunge mai repede va putea uita măcar pentru câteva ore de viața lui ,,perfectă''.
Căștile nelipsite atârnau în urechea lui, deconectându-l de lumea exterioară. Cui îi pasă de ei? Era singur într-o țară nouă și nu putem spune că era chiar o fire sociabilă dar acest lucru trebuia să se schimbe de îndată ce va intra pe porțile facultății.
