Singuratatea in sine nu este ceva rau, cel putin asa considera Kris. Nu a dus niciodata lipsa de oameni care sa-l distreze, sa converseze sau sa piarda vremea cu el. Dar pentru un barbat ca el, nimic nu mai parea sa-l multumeasca. Iesirile in oras alaturi de Chanyeol nu il interesau, munca de profesor ii ocupa o mare parte din timp si mai mereu incerca sa-si tina mintea ocupata dar nimic nu reusea sa umple acel gol. Inima sa era anormal de...obosita. Abia mai batea si la un moment dat pana si el credea ca imbatraneste prea repede pentru varsta lui.
Dupa ce ajunge acasa, mentionandu-i lui Chanyeol ca ziua urmatoare avea sa fie pe cont propriu, Kris se duce in bucatarie si bea un pahar cu apa. Isi trece mana prin par si ofteaza, reflectand asupra zilei de maine. Pe langa sarcinile lui obisnuite urma sa merga la resedinta Huang si sa-i mediteze pe cei doi ...pe ei. Nu putea sa-i bage in aceiasi oala pentru ca evident, Tao era cel ce putea sa-i umple golul din inima pe langa Jessica care doar ii umplea mintea cu aberatii si nervi.
Ora doua dimineata il gaseste invelit in cearsafuri scumpe de matase sifonata si o multitudine de injuraturi adresate sinelui.
De ce esti asa prost?
De ce nu ii spui odata ce simti pentru el?
Oare ma place sau doar mi s-a parut?
Kris expira aerul deja toxic din plamani si isi pune perna pe fata, abtinandu-se sa nu-si exprime frustrarile printr-un ragnet furios. Incerca sa doarma dar pana si un prost si-ar da seama ca noaptea e lunga si inima lui tacuta.
***
Ziua urmatoare, pe blond il loveste realizarea ca intaia zi de iarna a sosit si temperatura racoroasa a devenit subit una mult mai drastica. Dupa cearta de dimineata cu care se obisnuise de altfel pentru timpul exagerat petrecut de satena in baie, Tao primeste un telefon de la Luhan intrebandu-l daca are nevoie de o cursa pana la scoala si bineinteles ca o masina incalzita era mult mai buna decat un autobuz aglomerat si zgomotos. Tao nu era o persoana matinala si se putea vedea cu ochiul liber. A luat micul-dejun, incercand sa ignore mofturile printesei si dulcegariile gretoase de cuplu si cand a auzit claxonul masinii, putea jura ca Dumnezeu i-a trimis o salvare.
I-a urat Matildei o zi buna alaturi de un pupic pe obraz si a iesit pe usa, bucurandu-se pentru prima data ca iese in frig. Cand deschide portiera are tendinta sa-si acopere ochii, caci Sehun ii gusta din plin buzele iubitului sau iar brunetul nu facea decat sa se lase moale in bratele lui. Le luase ceva pana sa observa prezenta blondului cu putin ajutorul din partea sa, desigur.
-Aham. Isi drege el vocea.
Buzele lor se desprind cu greu, respiratii fierbinti fiind lasate in urma si o sclipire obraznica in ochi.
-Ah, Tao, nu te-am auzit.
-Desigur. Mormaie si isi da ochii peste cap. Poate daca ti-ai tine limba unde ii e locul, adica gura ta nu a lui Sehun, m-ai fi auzit.
Cei doi incep sa rada si mai impart o privire dragastoasa ianinte ca blondul sa-i fixeze centura lui Luhan si sa conduca pana la facultate. Pe drum, Tao adoarme.
-Sehun, am uitat sa-i dau cafeaua. Ii spune dezamagit vazand ca lichidul maro se racise.
Blondul se uita in oglinda retrovizoare si murmura un Nu cred ca ar fi ajutat cu ceva.
Apoi Luhan tace. Uneori se simte vinovat ca amicul lui nu se poate bucura de minunatul sentiment de care el are parte. Tu, numai tu, sa fii indragostit de cineva care are ochi doar pentru tine. Sa iti simti inima tresarind de fiecare data cand buzele voastre se ating sau cand bratele lui se infasoara in jurul tau.
Brunetul isi doreste mai mult ca orice sa-si gaseasca fericirea alaturi de cineva bun ca Sehun. Si banuia de fapt ca o anumita persoana i-a patruns in inima blondului dar cine? Nu avea nici cea mai vaga idee.
Il placea pe Kris, nu, era innebunit dupa el dar toata faza cu profesor-elev ii dadea sperantele peste cap. Nici nu stia daca mai are rost sa nutreasca niste sentimente care aveau sa-l distruga. Dar, cum viata e o nenorocita care iubeste sa-si bata joc de vietile noastre si blondul din pacte nu era cel mai potrivit om sa-i tina piept destinului, a primit cea dintai zi de de decembrie exact ca pe YiFan. Usor, mult prea usor.
***
Orele se desfasora cu aceiasi greutate si moleseala ca acum trei luni. Tao nu-si exprima interesul fata de celelalte materii in afara de engleza la care, putea sa spuna mandru, se descurca mult mai bine acum si asta il bucura enorm pe Kris. El spera ca notele mari si abilitatile imbunatatite sa-i atraga atentia barbatului, ridicandu-l in ochii sai. Jessica a invatat sa fie mai rezervata in preajma lui si desi stia ca fratele sau vitreg impartasea pasiunea pentru acelasi om, ea simtea ca pierde in fata blondului, si nu-i placea deloc.
In zilele de marti, Kris isi termina programul odata cu Tao si merge direct acasa, lasandu-i timp celor doi sa se pregatesca de vizita lui. Azi insa, YiFan vrea sa inceapa o noua etapa din viata: sa-l faca pe baiat numai al lui.
Cu o culoare mult mai inchisa a parului el se duce in vestiarul baietilor, unde stie ca blondul este cu siguranta. Mereu ii placea sa ramana ultimul dupa ora de sport si sa-si faca dusul in liniste iar brunetul avea sa profite de pustietatea cladirii pentru a-l atrage. Cand intra in incapere, Tao tocmai ce isi pune un tricou curat urmat de hanoracul grosut si adidasii albi. In momentul in care l-a vazut sprijinit de cadranul usii inima lui a uitat pentru o secunda sa mai bata si genunchii i s-au inmuiat atat de tare incat era sa cada pe banca de langa dulapuri.
-D-domnule Wu, ce cautati aici? E vestiarul-
-Stiu. Am venit dupa tine. Ma gandeam ca ti-ar placea sa te duc acasa din moment ce avem aceiasi destinatie.
Blondul inghite in sec, cuvintele se blocheaza in gat si palmele ii transpira. Ce ar putea sa faca acum?
-Stii, azi de dimineata s-au anuntat temperaturi destul de scazute. Carpa aia subtire nu o sa-ti tina de cald. Deci ce zici?
Blondul se joaca putin cu degetele si se gandeste.
Haide fricosule, acum e sansa ta. Fa-o!
Tao accepta si putea sa jure sa zambetul lui timid se transformase intr-un ranjet satisfacut pe chipul perfect al brunetului.
-Mergem? Il intreaba si ii deschide usa, asigurandu-se ca are o privire clar fixata pe delicioasele solduri ce se unduiesc in fata lui.
Blondul o ia in fata si se lasa condus la masina, unde Kris se asigura ca el insusi ii securizeaza centura imprejurul taliei. Din nou, el uita pentru o secunda sa respire si roseata din obraji ii atrage barbatului atentia.
-Esti bine? Ai fata rosie.
-Um? Da, da, sunt bine, e de la frig, nu va faceti griji.
Cand rotile masinii au pornit, niciunul din ei nu a indraznit sa sparga linistea ce se asternuse. Tao priveste pe geam, la copacii golasi, la norii incarcati cu spirit de ger si la lumina ce paleste mai usor pe zi ce trece. Nici nu observase ca in cele zece minute de cand au plecat YiFan ii tot arunca ochiade.
S-au oprit, in fata unui parc din apropierea casei blondului iar asta l-a determinat pe baiat sa se incrunte.
-Ce facem aici?
-O sa vezi.
Brunetul ii intinde mana si acesta i-o apuca timid, simtind cum frigul de afara se topeste sub caldura palmei lui mari. Merg asa, tinandu-se de mana, de parca etichetele profesor si elev nu mai exista, de parca râul din fata lor ii poarta intr-o lume paralela inconjurata de iubire si zambete.
Kris il priveste si zambeste in timp ce un fulg cade pe obrazul lui Tao, topindu-se imediat din cauza caldurii emanate. Ii sterge picatura de apa ramasa si isi duce fata mai aproape, privindu-l in ochi.
Oh Doamne, cat de frumos putea sa fie.
Si atunci, cand prima zapada a cazut si parcul era pustiu, cei doi s-au sarutat. Pentru cateva secunde sau ore, niciunul nu stia. Dar zapada a continuat sa se astearna peste cei doi indragostiti, dand frau liber sentimentelor.
