Capitolul 7

136 16 8
                                    

Peste trei luni


Toamna aduce cu ea provocari de toate felurile. Pentru majoritatea studentilor, cea mai mare piedica era probabil o materie la care nu aveau rezultate tocmai bune sau la care stagnau insa pentru Tao, ei bine, el trebuia sa reziste ciudatului sentiment ce se dezvolta inauntrul sau pentru o anumita persoana. Un el ca sa fie mai precis. Si toate cele trei luni de scoala pe care le-a indurat nu l-au facut decat sa fie mai nesigur pe el.

Fiecare ora de engleza reprezenta un amalgam de emotii, bufeuri neexplicabile, palme transpirate si buze uscate. Dar asta fara sa o luam in considerare si pe viitoarea sa sora vitrega ce nu se ascundea in a-si arata pasiunea pentru tanarul profesor. Faptul ca diferenta dintre ei era de mai putin de zece ani ii dadea o oarecare stare de siguranta cand isi incerca farmecele pe el si YiFan, aidoma unui gentleman ce era, se straduia sa ii satisfaca nevoia de cunoastere si la scoala si acasa. Academic vorbind, desigur caci barbatul niciodata nu s-ar uita la o pustoaica ca Jessica. Avea o multime de admiratoare la clasele la care preda dar niciodata nu i-a trecut prin minte sa profite de vreuna din ele. Nu era stilul lui. Nu il atrageau cu nimic, ba chiar il oboseau. O fusta scurta si tone de machiaj nu il impresionau sub nicio forma.

Iar acest lucru, din pacate se aplica si in timpul in care ii medita pe Tao si Jessica. De fiecare data satena incerca sa se dea pe langa el si mereu esua. Tao, pe cealalta parte  pastra distanta, lucru ce se nascuse din confuzia si gelozia incoerenta pe care o simtea cand isi vedea sora aproape sa sara pe barbat.

***

Intr-o zi de miercuri, cand vantul tomnatic bate in reflexia Soarelui si iarba gazonului e inca verde, Tao decide sa ia masa de pranz alaturi de Luhan si noul lui iubit, Sehun. Si chiar daca se simtea in plus uneori, blondul ii admira pe cei doi, pentru relatia lor deschisa asa ca cei trei s-au gasit stand sub umbra a doi copaci mai batrani decat cladirea, infulecand fiecare ce avea. Tao se multumea cu un sandwich cu vita iar cei doi indragostiti imparteau unul cu pui si altul cu salata alaturi de o sticla de limonada si o doza de Cola. Bineinteles ca Luhan era vrajit de iubitul sau in camasa alba si sacou si nu ezita sa-l sarute cu pretextul Nu vreau sa-ti murdaresti uniforma sau Ti-a ramas putin sos acolo. Tipic Luhan, facea orice sa le arate tuturor ca Oh Sehun este al lui.

Tao se abtinea sa nu rada pentru ca uneori, posesivitatea amicului sau era hilara. Desigur, avea si de ce. Sehun era printre, daca nu cel mai frumos si popular baiat din anul al doilea. Brunetul era mai ceva ca un scaiete dar pe el nu-l deranja afectiunea, chiar ii placea mai mult decat era necesar.

Printre chicote si sarutari rapide, Tao se lasa distras de o imagine mai mult decat perfecta. YiFan statea pe o banca, la o distanta considerabila dar nu atat de departe incat blondul sa nu-l poata observa. Avea camasa descheiata la primii trei nasturi si cravata neagra usor largita in jurul gatului, parul dat pe spate si un trabuc fumegand intre buze. Vantul ii atingea pielea usor si ochii i se inchideau de fiecare data cand expira fumul, genele-i lungi ii mangaiau pometii. Iar pentru Tao era cea mai frumoasa priveliste. Arata atat de relaxat incat se putea amesteca printre studenti cu mare usurinta si baiatul putea sa jure ca nu intalnise ceva mai frumos pana atunci.

Dar visele lui urmau sa se naruie in scurt timp din cauza Jessicai. Satena a aparut din senin si s-a asezat langa el in timp ce barbatul abia isi deschise ochii. Tao nu prea intelegea ce vorbeau dar simplul fapt ca YiFan ii zambea era de ajuns sa starneasca un sentiment de ura in sufletul lui. Se simtea tradat. Dar nu avea de ce pentru ca era doar un elev cu o pasiune anormala pentru profesorul lui. Chestia asta se intampla dese ori in filme si niciodata nu se sfarseste bine, in cel mai rau caz personajul principal ajungand sa fie dat in judecata pentru hartuire. 

Tao nu era asa, el stia ca nu era doar ceva trecator. Inima ii batea prea tare de fiecare data cand il vedea.

-Tao?

-Tao! Il zgaltaie Luhan. Ce se intampla cu tine? De trei minute te-am intrebat ceva si tu esti cu gandul in alta parte.

Tao isi cere scuze si se ridica sa plece. Nu mai suporta scena din fata lui. Ii facea rau, da, toata incurcatura asta il ranea fara ca el sa realizeze macar.

-Crezi ca e bine? Nu pare in apele lui.

-Hmm, cine stie. Poate e indragostit. Comenteaza Sehun.

Cuvintele lor se pierdeau printre frunze uscate si pasi grabiti spre sala de clasa. Ceea ce nu stia blondul era ca YiFan il observase inca de cand s-a asezat sub acel copac ce-i ascundea chipul cu umbra sa groasa. Mai mult, ii vazuse expresia cand colega lui de banca a venit sa-l bombardeze cu intrebari lipsite de logica, de parca nu ar face asta si acasa. Parea ... dezamagit? Trist? Nici el nu putea sa-si dea seama pentru ca sa fim seriosi, Tao nu era o carte deschisa si in ultimele saptamani se distantase de el iar asta il descuraja pe Kris. Voia ca el sa-i arate ca tine la el mai mult decat un simplu profesor. Stia asta, era sigur de sentimentele blondului si era stapan pe ale sale. Acum nu mai trebuia decat sa-l faca sa marturiseasca.

Totusi, barbatul se intreba cum trei luni pot modela un suflet rece ca al lui intr-unul atat de nevoiaș dupa un simplu adolescent. Nu era el insusi cand Tao era prin preajma. Siguranta lui obisnuita se ducea pe apa Sambetei si fiecara celula din corpul lui trebuia controlata atunci cand ii intalnea ochii negrii, atat de inocenti si totusi intunecati sau cand ii vedea roseata din obraji cum apare numai de la un zambet aruncat.

Asa era Kris, ii placea sa ii dea indicii. Dar cum asta nu functiona, avea sa ia masuri mult mai drastice.

***

Ora unsprezece seara il prinde pe barbat intr-un club din centrul orasului alaturi de colegul si amicul sau Chanyeol. Purta un tricou negru mulat, niste pantaloni de piele securizati cu o curea maronie, parul ciufulit intr-un mod delasator si un lant la gat. Celalalt gigant a optat pentru o tinuta alb-negru asortat cu o geaca din imitatie de piele. Mirosul nicotinei combinata cu parfumul bauturilor alcoolice si trupurile ce se dezlantuiau fara retineri pe ringul de dans reprezentau o parte activa din viata de noapte a lui Kris. Poate in timpul zilei era un om model pentru elevii sai dar dupa ora zece, latura rebela iese la iveala.

Spre deosebire de Chanyeol care deja facuse o cucerire, un saten cu zambet larg si machiaj mult prea exagerat pentru el, el a ales sa-si inece amarul in cateva shot-uri. Si nu au fost putine. Isi privea amicul cum se distreaza si dintr-o data, ar fi preferat sa nu i se alature in acea seara. Nu avea niciun chef de distractie si mai mult de domnisoarele care se dadeau pe langa el in cautarea unei aventuri de o noaptea cu barbatul singuratic de la bar.

-Haide prietene, o sa te fac sa-ti vina cheful de viata. Ii spune Chanyeol. Uite, ea e Samantha, o veche prietena. Danseaza cu ea.

Blonda l-a privit si l-a luat de brat, tarandu-l pana in mijlocul multimii. Alcoolul i se suise la cap si cu siguranta nu mai gandea limpede caci mainile i-au inconjurat talia subtire si privirile li s-au intersectat. Dar ea nu era cine se presupunea ca trebuie sa stea in imbratisarea lui. Ea nu era Tao. Si fara sa-i dea vreo explicatie sau sa-i mai zica ceva, Kris fuge spre baie unde il gaseste pe Chanyeol cu noua sa achizitie cocotata pe chiuveta. Satenul pe nume Baekhyun intelege mesajul si iese afara, nu inainte sa-i lasa barbatului numaurl sau de telefon.

-Kris, esti ok?

El isi ingroapa fata in palme, de parca ar vrea sa se ascunda de privirea ingrijorata a amicului sau si ofteaza.

-Nu pot, Chan, nu mai pot sa fac asta.

-Sa faci ce? Il intreaba el confuz.

-Asta, sa petrec cu fiecare tipa disperata. Am lasat-o pe Samantha cu ochii in soare in mijlocul melodiei.

-Dar...de ce?

Atunci Kris isi simte inima prea grea ca sa-i mai ascunda adevarul prietenului sau si ii spune, ii spune tot ce se petrecuse in ultimele luni. Dar nu ii mentioneaza numele.

Suspinele si regretele se simt in aer iar Chanyeol se simte prea vinovat ca sa mai zica ceva. Seara devinde o simpla amintire si intunericul il face pe barbat sa se simta mai singur.



Nu te îndrăgosti de proful de EnglezăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum