Azi era şi mai indiferentă. La micul dejun, părinţii ei şi-au adresat cuvinte dure, ajungând la o ceartă în scurt timp. Lara mânca, plângea, iar ei nici nu au observat. Ar vrea să nu se mai întoarcă acasă. S-a aşezat la o masă, cantina fiind mult prea zgomotoasă pentru durerea de cap ce o avea. Şi-a băgat căştile în urechi, punându-şi capul pe masă. Ascultând mai mult de 10 minute muzică, Lara a ridicat capul buimacă, frecându-se la ochi. Cantina era goală, doar muzica din căştile ei răsunând. Eh, acum nu va mai putea ajunge la engleză. S-a ridicat, îndreptându-se spre tejghea. A cerut macaroane cu brânză, bucătăreasa Marta uitându-se cu atenţie la ea.
-Lara?
-Da, eu sunt, a răspuns Lara, cu un zâmbet forţat, vocea ei pierzându-şi din sonoritate.
-Acestea sunt pentru tine.
Mâinile ei au scos de sub tejghea două buchete de flori. Lara zâmbise, bătuse din palme de fericire. A luat florile şi s-a întors la masă. Era un buchet de trandafiri albi şi unul de trandafiri galbeni. Pe o hârtie scria litera "Ă", iar pe cealaltă "A". A luat florile şi le-a mirosit. Era singurul lucru care i-a înseninat ziua. Apoi, admirând frumuseţea trandafirilor, a observat un bileţel ascuns. L-a scos şi la citit în surdină: "Îmi pare rău draga mea Lara că ieri nu ţi-am putut trimite flori. Dar azi m-am revanşat pentru ieri. Marta a fost drăguţă să ţi le dea din partea mea. Te iubesc raza mea de soare. -M"
M? Ştie Lara vreun băiat cu numele de M? Mai privi o dată florile, simţind cum i se atenuează durerea de cap. Băiatul ăsta e aşa drăguţ.
