Lara se îndreptă timidă spre clasa lui Michael. Michael de genul Rebeccăi. Se simţea în plus acolo. Băieții mari o înconjuraseră şi îi aruncau priviri murdare. Unii chiar au îndrăznit să o tragă de şold spre ei. Alții râdeau de îmbrăcămintea ei. Nu îi plăcea deloc aici, dar trebuia să vorbească cu acest Michael. S-a oprit lângă un băiat care stătea rezemat de perete liniştit, privindu-l atentă.
-Bună, eu sunt Lara.
Băiatul şi-a ridicat priviriea şi a studiat-o pe Lara din cap până în picioare, pătrunzând-o cu privirea. O privire de gheață care îi topea mintea.
-Salut, a răspuns, cu o voce teribil de groasă, impunătoare.
-Îl caut pe un băiat pe nume Michael. Îl cunoşti?
-Vorbeşti chiar acum cu el. Care-i problema, boboaco?
-Nu sunt boboacă, a răspuns Lara simţind cum se enervează.
-Bun, spune ce vrei de la mine, a răspuns Michael, vizibil enervat şi el.
-Tu... trimiţi flori fetelor? a întrebat Lara, plecându-şi imediat privirea.
-Ce fel de întrebare mai e şi asta? a izbucnit Michael, râzând nervos.
-Eu... doar am întrebat.
-Asta nu e treaba ta puştoaico. Dar da, mai trimit câteodată. Fetelor speciale.
-Ce fel de flori? a continuat Lara văzând că Michael intră în joc.
-Trandafiri. Negrii. Sunt cei mai frumoşi, a răspuns Michael, un mic zâmbet apărându-i pe față.
Lara a oftat.
-Mulţumesc Michael, a spus îndreptându-se rapid către scări.
Clar nu e el.
Deci, eu îmi bag ceva în wattpad. De la ultimul update a devenit un rahat şi efectiv mi s-a luat de tot de el. Vă rog să mă iertaţi că postez aşa rar, dar ăsta e motivul. Promit că încerc să postez mai des, până o termin. Mulțumesc celor care încă mai citesc porcăria asta.
