Azi a plâns. S-a trezit de dimineaţă şi a plâns amarnic. A plâns pentru că şi-a auzit părinţii vorbind de o despărţire. Lara urma să se despartă de tatăl ei. Nu era de acord cu acest lucru, dar gânduri negre îi cuprinsese mintea. S-a dus la baie şi a luat setul de lame al tatălui său. Şi-a întins antebraţul subţire, apăsând cu brutalitate pe pielea ei fină. Lara plângea şi tăia, plângea şi scâncea. Braţul îi era învăluit de sânge, ea tremurând. Şi-a curăţat rana şi a acoperit-o cu un hanorac cu mâneci lungi. A plecat spre şcoală nepăsătoare. Era prima oară când Lara nu se aranjase, nu îi păsa atunci de aspectul ei. A mers la dulap şi a găsit deasupra lui un alt buchet de flori. Un zâmbet scurt i-a înseninat faţa când a văzut panglica roşie fluturând în faţa dulăpiorului. Azi primise un buchet de freze mov. Pe hârtie scria litera "C". Nu putea înţelege ce sunt cu literele de pe bileţele, dar îi plăceau florile primite. Dar oare cine i le dădea? Lara realiză că băiatul care i le oferă trebuie să o iubească foarte mult. Dar de ce nu vrea să se arate, preferă să-i trimită flori Larei? Zâmbi, zâmbi din toată inima pe ziua de azi. Cineva o iubea pe Lara.
