Mare, plaje private cu nisip fin, scufundari, surf, deşert pentru aventurieri, piramide, temple, morminte şi misterele faraonilor... DA, aceasta paletă colorată este Egipt, numit de Herodot ''Darul Nilului''.
Numele oficial al Egiptului este: Republica Arabă Egipt (Al Jumhuriya Misr al Arabiya), cu capitala Cairo - cel mai mare oraş din Africa. Egiptul este republică multipartidă democrată, împărţită în patru regiuni la randul lor împărţite în alte 27 guvernorate. Steagul ţării, este în culorile Pan-Arabe (benzi orizontale negru, alb, rosu), iar emblema din centru este şoimul lui Saladin, care este şi stema ţarii, adaugată la steag în anul 1984.
Populaţia Egiptului este de aproximativ 80 millioane de locuitori în majoritate arabi de origine hamitică-estică, dar şi de beduini. Populaţia este concentrată în Valea Nilului, delta Nilului si litoralul marilor Mediterana si Rosie. Orasele cele mai mari au o populatie de peste 1 milion de locuitori, cum este si capitala Cairo cu aprox. 20 millioane locuitori, Alexandria in delta Nilului cu 4.1 milioane de locuitori, Aswan 1.1 milioane de locuitori.
Valea şi Delta Nilului au favorizat dezvoltarea civilizaţiei egiptene, de aceea marele Herodot a numit Egiptul, pe bună dreptate, un „dar al Nilului".
În Egipt a luat naştere a doua mare cultură a istoriei, apărând cu câteva secole după ce s-a constituit civilizaţia sumeriană în Mesopotamia, acesta având o influenţă foarte mare asupra dezvoltării civilizaţiei egiptene la începuturile ei. Deşi Mesopotamia era deschisă oamenilor şi ideilor noi, Egiptul era caracterizat de o anumită izolare. Apărat de deşert, Egiptul era la o distanţă suficientă de tulburările Orientului Apropiat. După ce s-a constituit, civilizaţia egipteană s-a dovedit a fi destul de stabilă, conservatoare şi longevivă. Egiptul a fost foarte puţin influenţat de ţările vecine şi până la epoca finală a influenţat prea puţin lumea din afara graniţelor. Deşi au existat schimbări în viaţa ţării, acestea au fost atât de lente, încât popoarele antice vedeau Egiptul ca o societate misterioasă, fără vârstă.
Primele izvoare scrise ale istoriei Egiptului datează din anul 3000 î.e.n., din vremea când Menes sau Narmer, regele Egiptului de Sus (de Sud), prin cucerirea Egiptului de Jos (Deltă) a unit cele două state. Această uniune, cu excepţia unei perioade scurte, a rămas aproape intactă timp de mai multe milenii, în care s-au succedat 33 de dinastii. Întemeietorul primei dinastii a fost Menes, iar regina ultimei dinastii a fost Cleopatra, care s-a sinucis aproximativ în anul 30 î.e.n. lăsându-se muşcată de un şarpe veninos.
Vechii egipteni, recunoşteau trei anotimpuri, determinate în funcţie de manifestările Nilului, fiecare durând câte patru luni. Începutul inundaţiilor marca Anul Nou, moment ce coincidea
