Capitolul 7

27 2 1
                                        

A plecat lasandu-i un bilet la care el va zambi si nu va raspunde nimic: "Trebuie sa recunosc...fostul meu barbat este bun in pat...ti-am spus asta vreodata?"

Nu, nu-i spusese niciodata!

Parcul era incarcat de verdele crud de la inceput de vara si de oamenii avizi de soare. Ei tanjeau doar dupa dragoste. Crematoriu din apropiere, intr-un mod ciudat, ii lega de lume si le exagera orice dorinta...de viata, de dragoste, de ei.

El statea in iarba si privea lacul. Ea s-a asezat peste el, luandu-l in brate. Fusta scurta i-a dezvelit coapsele tinere si l-a simtit cum o doreste. I-a desfacut pantalonii si l-a lasat sa intre in ea.Il tinea in brate si radeau copilareste, oamenii treceau in apropiere, ei se iubeau....lumea era a lor.

S-a trezit in dimineata aia nedumerita. Dormise cateva ore dar parca niciodata nu se odihnise asa. Mirosul de cafea o facea sa-l iubeasca instinctiv si sa iubeasca dimineata langa el. Isi aducea aminte...

Au ras. In hohote, firesc si involuntar. S-au cunoscut. S-au iubit. A fost pasiune, mirare, dorinta. Au adormit ca si cand locul lor era acolo, de parca se asteptasera din totdeauna. Fuck of the century avea sa scrie ea mai tarziu. El avea sa proclame miaul ca ideal sexual.

.....................................

Povestea AddeiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum