You Belong With Me

2

Tremuram, fiecare părticică din mine tremura şi dorea să intre sub pământ şi să stea ascunsă acolo până când el avea să plece de aici. Nu de frică că avea să-mi facă ceva mie personal, ci pentru că dacă s-ar afla că mama mea lucrează în casa lui, el ar putea să se răzbune pe ea, poate chiar să facă în aşa fel încât să fie dată afară, iar noi chiar aveam nevoie de bani ca să putem supravieţui. Tresar când simt o mână pe fundul meu, la naiba nesimţitul mă mai şi pipăia.

- Ai un fund minunat, la naiba deja îmi imaginez ce o să fac cu el, spune şi mâna lui mă strânge uşor.

- I-aţi mâna de pe fundul meu, îi spun furioasă şi îl împing de lângă mine, acesta uitându-se şocat la mine.

- Ce cauţi în casa mea, zice el când îşi revene din şoc.

- Eu, eu.. încep eu dar aud o voce groasă în spatele meu.

- Frate unde te-ai ascuns... o scuze nu ştiam că eşti ocupat, zice Chad cel mai bun prieten a lui Shane care rânjea de parcă tocmai primise ceva bun de mâncare.

Panica şi frica începea iar să-şi facă simţită prezenţa, deşi furia pe care o simţeam creştea din ce în ce mai tare. Era rău dacă Chad afla că eu eram în aceeaşi şcoală cu ei, el era bârfitorul şef, nu putea să ţină un secret nici dacă îl plăteai cu milioane de dolari. Gura lui cea mare care de foarte multe ori scotea numai aberaţii, nu putea să rămână închisă. Îl văd cum mă priveşte din cap până în picioare, lingându-şi buzele când ochii lui poposeau pe picioarele mele şi instinctiv fac doi paşi în spate, la naiba, el era chiar mai libidinos ca Shane.

- Dumnezeule păpuşi de unde ai picioarele astea, întreabă şi-mi prinde rochia dând să o ridice în sus, dar îl plesnesc imediat peste mâini în timp ce Shane în trage în spate. Hai frate, lasă-mă să-mi clătesc şi eu ochii, promit că nu ating.

- Chad dispari.

- Hai frate, nu fii aşa. Ţi-am spus, promit că nu voi atinge, dar la naiba picioarele alea, înnebunitoare, deja sunt excitat.

- Pleacă sau jur că-ţi scoţi ochii, spune prietenul lui, făcându-l pe Chad să iasă din camera lăsându-ne singuri.

- Mulţumesc, mormăi şi dau să trec pe lângă el, trebuia să ies naiba de aici înainte ca cineva să vină să mă caute, dar spre răul meu, el nu voia acest lucru.

- Ce naiba cauţi în casa mea şi ai face bine să răspunzi, nu te mai întreb încă o dată, mârâie şi-mi strânge mâna aşa de tare încât ştiam că aveam să mă învineţesc.

- Mama mea, lucrează în casa ta iar eu o ajut, acum dă-mi drumul, trebuie să plec de aici înainte ca cineva să ne găsească, ai înţeles?

- Şi dacă nu vreau să-ţi dau drumul? Ce vei face?

- Te rog, nu înţelegi că vreau să mă laşi în pace?

- Mi-ai zgâriat maşina, crezi că o să uit asta? La dracu ai să plăteşti pentru asta.

Ştiam că avea dreptate, nu aveam decât să plătesc, nimeni nu avea să mă creadă pe mine, chiar dacă eu ştiam că nu era vina mea, ca de fapt maşina cu siguranţă nu era zgâriata dar acum, ce puteam să fac, trebuia să tac şi să accept tot ceea ce făceam.

- Fac orice vrei numai dă-mi drumul te rog, mama are nevoie de slujba asta.

- Orice?

- Orice, te rog, spun când aud o voce venind pe hol.

- Hm, ok, am să mă gândesc şi-ţi voi trimite mesaj cu ceea ce vreau, spune apoi îmi face semn să ies din cameră.

***

Stăteam liniştită în camera mea, eram aşa de obosită, petrecerea fusese un succes, iar părinţi lui Shane fuseseră mulţumiţi de mine. Eram fericită, ca mama fusese mândră de mine, îmi iubeam părinţi aşa de mult şi doream ca ei să fie mândri de mine, în tot ceea ce fac. Shane şi prietenii lui se făcuseră nevăzuţi pe tot parcursul petrecerii, ceea ce pentru mine fusese perfect, mai ales, din cauza a ceea ce se întâmplase mai devreme. Acum ştiam că dacă el avea să mă pună să fac ceva, trebuia să o fac, spusesem că fac orice, la naiba mintea lui bolnavă putea să-mi ceară orice, iar asta era destul de rău. Aud soneria telefonului meu, semn că am primit un mesaj aşa că fără să stau pe gânduri iau telefonul.

" Crezi că am uitat că ai spus că o să faci orice spun eu, mâine dimineaţă vreau să am toate temele făcute şi aduse în clasă, la prima oră."

" Dar, dar noi nici nu avem materii împreună, de unde să ştiu eu ce teme ai tu?"

" Puţin îmi pasă mie dacă ştii sau nu ce teme am, mă aştept ca tu să înţelegi ceea ce ţi-am spus, nu ne-am dori ca mama ta să-şi piardă locul de muncă, Nu?"

" Eşti un nimic Shane, eşti doar un băieţaşi de bani gata care nu este în stare să-şi gândească nici măcar propriile lecţii. Te urăsc atât de tare, îmi este scârba până să mă gândesc la tine"

" Oh, dar nu trebuie să te gândeşti la mine micuţa servitoare. Tot ceea ce trebuie să înţelegi tu este că: eşti servitoarea mea, fie că-ţi place sau nu, iar dacă îţi doreşti ca mămica ta să mai aibă mâine un loc de muncă ar fii bine ca acele teme să fie bine făcute. Ai aici ataşat tot ce trebuie să faci. O şi ai grijă să fie totul corect, dacă iau o notă mai mică de 10 îţi jur că te strâng de gât"

Nu îi mai răspund la mesaje, nu avea rost să mă cobor la mintea lui, putea oricând să facă în aşa fel încât mama să fie dată afară, aşa că trebuia să fac ceea ce-mi spune. Înghit în sec şi deschid ataşamentul pe care mi l-a trimis. Mă ridic din pat, la naiba eram aşa de obosită încât tot ce-mi doream era să dorm, poate că aveam să termin totul în maxim două ore, apoi voi putea să dorm. Tresar când aud telefonul sunând iar, aşa că deschid mesajul şi fără să stau pe gânduri scot o înjurătură, la naiba cu tot.

" Succes".