You Belong With Me

15

Stăteam şi mă uitam pe tavanul plin cu ţevi din subsolul lui Calum de câteva ore. Când m-am trezit acum două ore Calum dormea dus pentru că era vro 5 dimineaţa. Aseară am adormit plângând pentru că m-a respins şi e cam ciudat pentru că este băiat nu toţi băieţii vor asta? Calum mormăie ceva aşa că m-a întorc spre le şi îl văd cum se dă mai lângă mine prinzându-mă de talie apoi deschide ochii încet uitându-se printre gene la mine.

- De ce nu dormi iubito? Murmură el sărutându-mi obrazul.

- Nu pot, şoptesc eu zâmbind fals.

Se ridică într-o mână şi se întoarce uitându-se la ceas apoi se întoarce spre mine. Stătea şi se uita la mine de parcă aştepta să îi spun ceva, să îi spun ce am. Dar cum să îi spun că m-a durut că m-a respins când am vrut să m-a culc cu el. M-am întors cu spatele la el şi m-am prefăcut că vreau să m-ai dorm când l-am auzit oftând şi trăgându-mă mai spre el.

- Ce este iubito, spune-mi, îmi ordonă el.

- Nimic, murmur eu.

- M-a minţit la naiba zi-mi odată ce este, zice ridicând vocea la mine.

- M-ai respins, zic eu cu o voce sugrumată.

- Poftim, zice el.

- M-ai respins aseară când am vrut să te fac să te simţi m-ai bine, mi-ai dat cu flit, şoptesc eu repede.

- Nu vreau să te simţi obligată să o faci, şopteşte el uitându-se la mine.

- Nu m-a simţeam obligată, şoptesc uitându-mă spre el. Ce naiba eu te iubesc.

- Ştiu dar eu nu pentru asta te vreau înţelegi şi aseară chiar nu vroiam să ştiu că o faci doar pentru că eu m-a simt rău, murmură el.

- Dar nu pentru asta o făceam, şoptesc eu.

- Poate, zice el ridicându-se din pat.

- Unde te duci, murmur eu.

- Ai uitată? M-a întreabă el.

- Merg cu tine, şoptesc eu repede.

- Ai înnebunit cum să mergi cu mine, zice panicat.

- Când mama naibii ai să înţelegi că nu îmi pasă, tip eu disperată.

Se uita la mine apoi dă din cap în semn că DA apoi se întoarce pentru a se îmbrăca. M-a dau jos din pat şi îmi iau pe mine o rochie verde cu flori roşii şi o pereche de tenişi, îmi prind părul într-o coadă de peşte şi îmi iau pe mine o jachetă pentru că era destul de urât afară. Calum avea pe el o pereche de blugi negri, un maieu gri şi o geacă de piele neagră iar în picioare o pereche de bocanci. Am urcat şi Calum m-a tras spre mica sufragerie unde Carrie se uita la Tv.

- Plecaţi? Ne întreabă ea când ne vede.

- Mergem la sanatoriu apoi la închisoare, zice Calum. Vrei să mergi?

- Nu, o să mai stau un pic apoi plec, zice ea şi se uita spre mine.

- Bine, haide iubito, zice Calum atrăgându-mă spre maşină.

Am mers cu maşina vro 15 minute până am ajuns în faţa unui sanatoriu care iţi dădea fiori pe şira spinării. Semăna cu unul care a apărut într-un episod din Supernatural. Calum m-a ia de mână şi m-a trage spre intrare. Imediat cum am intrat un miros de spital şi de medicamente m-a lovit în fata provocându-mi greaţa. Mergem până la recepţie unde era o femeie îmbrăcată toată în alb care citea o carte.

- Bună ziua, şopteşte Calum.

- Calum ce bine îmi pare să te văd, zice femeia iar eu m-a uit ciudat spre ei.

- Mda am venit să o văd, zice Calum rece.

- Du-te unde ştii, zice ea şi Calum m-a trage de mână spre o uşă.

Mergem pe un coridor şi deja îl simt pe Calum cum se crispează, cred că încă nu s-a obişnuit cu sentimentele pe care le are când eu sunt aici. Am ajun într-o cameră imensă unde erau mai multe persoane care ba se jucau, ba se uitau la Tv. Calum m-a trage spre o femeie care stătea la o masă şi desena. Femeia era brunetă şi îmbrăcata într-un halat verde spălăcit. Când ajungem în dreptul ei deja Calem temură din toate încheieturile.

- Mama, şopteşte el aproape plângând.

Femeia îşi ridică privirea şi aproape că am simţit un junghi în inima când i-am văzut ochii de un cenuşiu închis la fel ca a lui Calum.Se uita la Calum apoi spre mine şi zâmbeşte încet în timp ce eu şi Calum ne aşezăm la masă.

- Calum, şopteşte femeia. Ea cine este?

- Mama ea este Ella, iubita mea. Iubito ea este mama mea Calia, zice Calum.

- Îmi pare bine doamnă, şoptesc eu zâmbind.

- Te rog zi-mi Calia, zice ea.Ai venit să m-a vezi.

- Da, Carrie mi-a zis că ai avut iar o criză, şopteşte Calum.

- Mda, mă îndoapă cu pastile şi nu îmi place deloc, şopteşte ea tristă.

- Mamă sunt pentru binele tău, murmură Calum.

- Pe naiba, zice ea jucându-se cu creionul.

Am stata acolo şi am asistat la discuţia dintre Calum şi Calia. Calum era bucăţica ruptă din ea, semăna perfect cu ea şi cred că asta îl durea cel mai tare, că semăna cu ea. Am stat acolo ceva dar o asistenta ne-a zis că este timpul ca pacienţii să îşi i-a pastilele aşa că am plecat. Am urcat în maşină şi deja îl vedeam pe Calum că nu este bine.

- Calum, şoptesc eu.

- Ce? M-a întreabă el.

- Eşti bine? Murmur e.

- Sunt cât se poate de bine, zice el uitându-se la mine.

- Nu m-a minţii ştiu că nu te simţi bine, murmură el.

- Mda, zice şi începe să conducă.

Tot drumul spre închisoare a fost tăcut mai ales ca Calum era într-o stare deplorabilă şi prins în gândurile lui. Când am ajuns în închisoare Calum deja cred că nu mai face faţă. Nu îi plăcea să se afle aici şi ceva îmi spunea că era din vina mea.

- Vrei să rămân în maşină? Murmur eu prinzându-l de mână...

- Vreau să mergi cu mine. Cred că am nevoie, zice el sărutându-mi mâna.

Am dat din cap zâmbindu-i apoi am intrat în închisoare. Unul dintre poliţişti a început să ne percheziţioneze apoi Calum m-a luat de mână şi am plecat după acel poliţist. Am trecut pe lângă mulţi oameni care ba vorbeau cu cei dragi ba aşteptau. Am mers până la o masă şi ne-am aşezat ca să îl aşteptăm pe tatăl lui Calum.

- Îmi e frică, şoptesc eu şi îl strâng pe Calum de mână.

- Nu trebuie iubito, nimeni nu iţi v-a face rău, murmură el sărutându-mă cast pe gură.

Mi-am dus mâinile în părul lui şi când să adâncim sărutul cineva şi-a dres vocea aşa că ne-am despărţit imediat.În faţa noastră era un om cu părul blond şi ochii albaştri înalt şi la fel de muşchiulos ca Calum. Nu semăna mai deloc cu Calum dar totuşi simţeai că este o legătură între ei.Se uita la mine fix şi zâmbea aşa că m-am înroşit uitându-mă în pământ.

- Tata, ea este iubita mea Ella, iubito el este tatăl meu Ken, zice el şi eu mă uit încă în jos.

- În sfârşit băiete s-a găsit fata să te îmblânzesc, murmură domnul Ken.

- Mda aşa e tata, zice Calum uitându-se la mine.

- Păi m-a bucur, sper să o faci fericită, zice el uitându-se la mine.

- Sigur tata, şopteşte Calum.

- M-a face fericită, m-a aud eu vorbind.

- M-a bucur, şopteşte domnul Ken.

Am vorbit multe lucruri. Tatăl lui Calum este diferit de el, este glumeţ şi râde din orice. Nu înţeleg ce a făcut de a ajuns aici dar este o persoană bună. Am stat acolo pe scaun râzând de lucrurile pe care mi le povestea despre Calum când era mic în timp ce Calum încerca să îl oprească.