You Belong With Me

12

Simt pe cineva mişcându-se lângă mine apoi patul ridicându-se lângă mine. Deschid ochii încet şi privesc în jurul meu se pare că era m în cameră la Calum. Mă uit după el dar nu îl văd în schimb văd uşa de la balcon deschisă aşa că m-a ridic din pat şi mă duc pe balcon. Calum stătea şi fuma pe un scaun uitându-se în gol şi dar în boxeri şi afară era destul de frig. Mă duc repede iau pătura de pe pat apoi mă întorc şi mă duc lângă el îngrămădindu-mă în braţele lui înainte de asta învelindu-l.

- De ce nu dormi, zice el cu o voce gravă.

- Ai plecat de lângă mine, murmur eu uitându-mă la el.

- Nu puteam să dorm, am stat să te privesc câteva ore dormind dar m-am gândit că s-ar putea să te trezesc pentru că m-a fâţâiam în pat, murmură el.

Îmi ridic mâna încet şi îl ating faţa mângâindu-i barbă care dea bea creşte. Am simţit cum a tresărit de parcă atingerea mea îl ardea. Avea ceva simţeam asta îmi ascundea ceva şi vroiam să aflu ce. M-a întorc cu faţa spre el punându-mi picioarele în jurul lui.

- Iubitule spune-mi ce ai pe suflet, şoptesc eu.

- Îmi e frică, zice el oftând.

- De ce îţi e frică? Murmur eu sărutându-i obrazul.

- Că îţi vei da seama că eu nu merit deranjul şi vei pleca din viaţa mea lăsându-mă singur, murmură el lăsându-şi privirea în jos.

Asta era problema lui îi este frică că o să plec din viaţa lui când deja simte ceva pentru mine, că îl voi abandona, nu ştiu sigur ce a păţit şi o să aflu cândva poate de la Trav şi J sau poate de la el dar trebuie să ştiu ce are pentru că nu îmi place să îl văd aşa de nesigur. Eu îi aparţin în întregime a fost dragoste la prima vedere şi ştiu că niciodată nu o să îl pot uita.

- La ce te gândeşti iubito? Murmură el prinzându-mă mai bine în braţe ca să nu îmi fie frig.

- Îţi aparţin Calum, şoptesc eu uitându-mă în ochii lui.

- Îmi aparţii? Întreabă el confuz.

- Da Calum eu îţi aparţin cu totul, trup şi suflet, de când te-am văzut am simţit legătura dintre noi şi nu pot Calum, nu pot să trăiesc fără tine, m-a simt bolnavă fără tine, de aceea îţi zic eu îţi aparţin, fă ce vrei cu mine atâta timp când voi fii cu tine, şoptesc eu.

- Te iubesc, şopteşte el.

M-a aşez cu capul pe umărul lui şi l-am luat în braţe de după mijloc când telefonul lui a început să sune. Ce naiba cine sună la ora asta.Îl i-a de pe măsuţa şi începe să vorbească.

- Ce s-a întâmplat?

-...

- De ce mama naibii ai făcut asta, urlă el la persoană din telefon.

-...

- La naiba de ce nu puteai să stai până m-a întorceam eu, urlă el şi eu îi şoptesc să nu mai ţipe.

-...

- Bine mâine o să ajung, zice el şi închide telefonul.

Mă da din braţele lui şi s-a dus în camera începând să îşi strângă hainele. Mă uitam la el ca la poartă nouă pentru că nu ştiam ce să îi zic, ce naiba pleacă, este trei dimineaţa.

- Calum ce s-a întâmplat? Murmur eu.

- Îmi pare rău iubito a intervenit ceva şi trebuie să plec, zice el uitându-se la mine vinovat.

- Unde, murmur eu cu ochii în lacrimi. Ce se întâmplă de ce nu vorbeşti cu mine?

- Nu pot, înţelege nu pot să îţi zic, şopteşte el îmbrăcându-se.

- De ce, Calum nu trebuie să îmi zici ce ai, spune-mi măcar unde pleci, murmur eu repede.

- Acasă, zice el şi se uită la mine fix.

M-a uitam la el şi văd ceva în privirea lui de parcă ceva l-ar răscolii, de parcă ceva îl omoară pe dinăuntru şi nu poate să mi-o zică. Îmi venea să m-a bag în sufletul lui să aflu ce are şi de ce nu îmi poate spune. Privirea lui îmi arată că ar vrea să merg cu el să îi fiu aproape.

- Merg cu tine, zic eu serioasă.

- Poftim, zice el şocat.

- Merg cu tine, înţelege nu te mai las singur, şoptesc eu repede.

- Îmi pare rău iubito dar nu se poate, zice el repede.

- De ce? Te rog iubitule vreau să merg cu tine, şoptesc eu mergând şi mângâindu-l pe faţă.

- Nu, zice el rece.

- De ce Calum? Sunt iubita ta orice ar fii eu te iubesc nu îmi pasă, vreau să fiu lângă tine la naiba, murmur eu nervoasă.

- Nu îmi pare rău iubito dar este mai bine de data asta să rămâi acasă. Te rog iubito te implor te vei duce înapoi la facultate şi ne vedem peste câteva zile, zice el şi eu m-a uit cu ochii în lacrimi.

- Te iubesc, de ce nu m-a iei cu tine, îţi e frică de ceva dar nu înţeleg de ce, tip eu la el.

- Şi eu te iubesc dar nu pot, te rog, murmură el şi se uită la mine rugător.

Dau din cap în semn de înţelegere şi m-a uit tristă la el. Îi zâmbesc fals şi încep să mă îmbrac cu hainele mele. Merg spre el şi îl sărut apoi merg spre uşă vrând să m-a duc acasă, dar m-a prinde el de mână.

- Te duc eu, şopteşte el repede.

- Iubito te rog iartă-mă te implor dar este mai bine să nu vii cu mine, şopteşte el.

- Te rog Calum iama cu tine, şoptesc eu aproape căzându-i la picioare.

Se uită la mine ciudat apoi m-a trage în braţele lui sărutându-mă pe frunte şi strângându-mă în braţe. Oftează când încep să plâng apoi zice.

- Hai te duci să îţi faci bagajele mergi cu mine, dar te rog nu plânge. Şopteşte el.

- Eşti sigur, murmur eu sărutându-l.

- Da, şopteşte şi m-a trage afară pe uşă.