You Belong With Me

14

Mă uitam pe stradă după Calum dar nu era niciunde aşa că mă înconjurat casa şi am l-am văzut în spate pe un leagăn uitându-se în jos. Îmi crapă inima de durere când îl văd aşa la pământ şi asta numai din vina mea pentru că l-am forţat să mă ia şi pe mine. Am ajuns în faţa lui şi m-am lăsat încet pe pământ în faţa lui prinzându-i fata în mâinii şi ridicând-o spre a mea.

- Iubitule, şoptesc eu repede. Te rog iubitule vorbeşte cu mine.

- Ce este, şopteşte el spăsit.

- Te rog nu o face. Nu te închide în tine vorbeşte cu mine, ţine mine iţi aparţine, şoptesc eu mângâindu-i fata.

- Îmi e aşa de ruşine că te-am adus aici. Am trecut prin multe greutăţi, sunt multe lucruri de care îmi e ruşine să vorbesc, şopteşte el şi eu m-a uit în ochii lui.

- Atunci când vei fii pregătit să vorbeşti atunci eu voi fii acolo pentru tine să te ajut să trecem împreună peste tot iubitule te rog, m-a doare pe mine când tu eşti trist, şoptesc eu uitându-mă la el şi aproape plângând.

Se uita la mine fix în ochii mei şi aproape că începe să plângă când îmi întâlneşte privirea.

- Te rog iubito nu plânge, nu merit să plângi, şopteşte el luându-mi fata în palme.

- Cum să nu plâng când ştiu că tu suferi şi eu nu ştiu ce să fac să nu te văd aşa, te rog iubitule nu pot să suport asta, şoptesc eu printre lacrimi.

- Nu iubito eu nu suport asta, nu pot să te văd plângând pentru mine, eu nu merit ca tu micuţa mea să plângă pentru mine. Te rog nu plânge, zice el cu ochii în lacrimi.

Stăteam şi m-a uitam la el cum se frământa din cauză că eu plângeam aşa că mi-am şters lacrimile zâmbindu-i înţelegător. Puiul meu se uita la mine simţindu-mi durerea la fel cum ştie că şi eu io simt lui.Mă tras în braţele lui strângându-mă tare şi dor pentru nu, ştiu care orie am simţit ca acolo îmi este locul.Mă uitam la el şi el la mine când cineva şi-a scuturat vocea aşa că m-am întors şi am văzut-o pepe Carrie uitându-se la noi.

- Calum dormiţi aici? Întreabă ea.

- Da vom folosi camera mea, mâine mă voi duce la mama apoi la tată la închisoare şi mă întorc acasă.Ar fi bine să te duci şi tu la bunica, nu are rost, zice Calum calm.

Carrie a plecat înapoi în casa în timp ce eu şi Calum am rămas în leagăn îmbrăţişaţi uitându-ne la cer. Ceva îmi spune că mâine va fii o zii cât se poate de neagră pentru el şi cred că are nevoie de mine mai mult ca oricând în aceste momente. Ştiu că poate credeţi că într-un timp aşa de scurt nu puteţi simţi dragoste ei bine vă înşelaţi. Mereu m-am gândit că iubirea la prima vedere e că care ţine toată viaţa. Calum are ceva ce nu voi putea să găsesc la alt băiat, bărbat. El e tot ce am nevoie să fiu fericită şi vreau din toată inima ca şi el să fie fericit. Îmi ridic privirea spre Calum sisi văd că stă cu ochii închişi.

- Calum? Şoptesc eu întrebător.

- Hm? Zice el încă cu ochii închişi.

- Nu vrei să merge în casă, îmi e cam somn chiar dacă e încă devreme, murmur eu obosită.

- Da e o idee bună, zice el luându-mă pe sus.

Mă dus în braţe în casă, apoi mă carat până în subsol. A aprins o lumină şi am văzut că în subsol era un dormitor.Pe pereţi erau multe postere cu tot felul de trupe de care nu am auzit în viaţa mea. Un pat stătea lipit de un perete iar un birou sub geam. Calum m-am aşezat încet pe pat apoi m-a descălţat ca să mă pot face comodă. După ce a terminat cu mine să descălţat şi el urcându-se în pat. Dintr-o dată din nu ştiu ce impuls m-am urcat peste el încălecându-i talia cu picioarele.

- Iubito? Mă întreabă Calum amuzat.

- Vreau să te fac să te simţi bine, spun atingându-i abdomen tare ca piatra pe sub tricou.

Se uita la mine apoi mă împinge înapoi pe saltea şi se întoarce cu spatele la mine dezicând nimic. Am rămas socata uitându-mă la el apoi am început să plâng în linişte. Oare ele nu mă vrea aşa cum îl vreau eu. Am închis ochii dând drumul la lacrimi şi lăsându-mă în mirajele somnului chiar dacă încă plângeam în linişte în spatele lui.