You Belong With Me

10

PERSPECTIVA ELLA.

Eram în sfârşit acasă. Am ieşit din taxi am plătit şi am intrat în grădiniţă casei. Fratele meu se juca pe verandă şi când m-a văzut a venit alergând spre mine.

- Ella, ţipă el şi îmi sare în braţe.

- Hei micuţule, murmur eu strângându-l în braţe şi sărutându-i părul.

- Ai venit acasă, murmură el.

- Da, am vacanţă o săptămână şi am vrut să o petrec cu voi, şoptesc eu şi el îmi zâmbeşte.

- De ce ai plâns? Ai făcut buba? M-a întreabă el.

- Da puiule, murmur eu.

L-am lăsat jos şi m-am dus în casă.Se pare că mama nu era acasă şi tata nici atâta. Micuţul meu frăţior era singur acasă, dar cum naiba se gândesc ei să facă asta. Urc la etaj şi aproape era să cad din picioare când m-am lovit de vecina noastră, doamna Marie.

- Doamna Marie ce faceţi aici? O întreb eu.

- Îl caut pe Josh, murmură ea şi eu m-a uit zâmbind la ea.

- Iar aţi jucat fata ascunselea? O întreb eu.

- Da şi l-am căutat peste tot. Acum m-a duceam în grădină, şopteşte ea.

- Oh da este acolo. Puteţi s-a plecaţi acasă, o să rămân eu cu el, zic eu.

- Eşti sigură? M-a întreabă doamna Marie.

- Da, desigur, murmur eu.

Doamna Marie a plecat şi eu am început să gătesc cine. Josh a venit în casă când mama a veni şi ea şi când m-a văzut aproape că îi venea să plângă.

- Scumpo ce faci aici, murmură ea.

- Avem vacanţă o săptămână şi am venit acasă, mamă, şoptesc eu spre ea.

- Oh bine, trebuie să ajungă şi tatăl tău. Afară a început să plouă cu găleata, zice ea şi eu m-a uit pe geam.

Am pus masa în timp ce mama şi-a făcut un duş apoi ne-am aşezat toţi la masă. Eram prinsă în gândurile mele când am auzit o maşină oprindu-se cu o frana zgomotoasă aşa că ne-am ridicat de la masă şi am fugit pe terasă. Aproape am căzut din picioare când l-am văzut pe Calum coborând din maşină şi mergând spre casă nervos. Era ud fleaşca dar se pare că nu îl deranja.Se uită la mine şi eu la el observând că are un bandaj la mână. Aud cum tatăl meu îşi drege vocea.

- Scuze dar tu cine eşti? Îl întreabă tata.

- Scumpule cred că mai înainte să aflăm cine este el trebuie să îi lăsăm singuri, zice mama şi îl trage în casă pe tata.

M-am aşezat pe terasa cu capul lipit de casă în timp ce Calum s-a aşezat şi el lângă mine. Stăteam şi m-a uitam la ploaie când vocea lui m-a scos din visare.

- De ce ai plecat, m-a întreabă el.

- Am venit acasă îmi era dor de familia mea, mint eu repede.

- De ce m-a minţi prinţeso? Murmură el şi după voce era nervos dar în acelaşi timp şi trist.

- Nu te mint, murmur eu repede.

- Ba la naiba dacă nu o faci. Minţi, minţi şi iar minţi, ţipă el la mine.

- Bine, mint, şoptesc eu lăsând capul în jos. Ce cauţi aici.

- Am venit după ce îmi aparţine, doar nu credeai că am să te las să pleci fără să şti adevărul. Carrie este sora mea mai mică. Nu o mai văzusem de 7 ani, murmură el şi eu îmi mut privirea spre ei.

- 7 ani? Şoptesc eu şi el se uită la mine ciudat.

- Da de 7 ani, de la vastă de 15 ani, murmură el.

- De ce, îl întreb eu.

- Asta este o altă poveste pe care ţi-o voi spune în altă zi, acum vreau să te strâng în braţele mele şi să te sărut, zice şi m-a trage în poala lui.

Şi-a lipit buzele de ale mele sărutându-mă. Mi-am pus tot dorul faţă de el în acel sărut pe care îl aşteptăm cu aşa multă speranţă. Când ne-am despărţit de sărut mi-am lipit fruntea de a lui.

- E greşit să îţi zic că eu chiar te iubesc, murmură el spre mine.

- E greşit ca şi eu să simt acelaşi lucru? Îl întreb eu.

- Nu ştiu, ştiu doar că te iubesc, murmură el şi eu îl sărut cast pe buze.

- Şi eu te iubesc, murmură el spre mine.

Am rămas acolo îmbrăţişaţi ceva timp uitându-ne la ploaie când o idee mi-a trecut prin cap, de unde mama naibii ştia el unde stau eu şi doar un singur răspuns mi-a venit în minte. SHANE.

- Ce este prinţeso? M-a întreabă el.

- Calum de unde ai făcut rost de adresa mea? Îl întreb eu.

- Păi m-am dus şi l-am tras pe nemernicul ăla de Shane de limba până mi-a dat-o, zice el şi eu m-a uit cu ochii mari spre el.

- Calum, şoptesc eu serioasă.

- Nea, nea cine sunt eu, zice el serios.

- Calum? Întreb eu confuză.

- Greşit prinţeso, m-ai încearcă, zice serios.

- Motănelul meu? Murmur eu amuzată de ceea ce făcea.

- Nea şi să nu îmi mai zici aşa vreodată, m-a ameninţa el în joacă.

- Bine tu eşti, iubitul meu, murmur eu sărutându-l.

- Exact, zice el şi îmi răspunde l-a sărut.

Am stat cu Calum acolo pe veranda mai bine de două ore. Stăteam şi ne ţineam în braţe unul pe altul, bine mai mult el pe mine în timp ce ne uităm la ploaia care nu se m-ai oprea. Am început să casc pentru că eram destul de obosită.

- Prinţeso mai bine te-ai duce să te culci, zice el şi îmi sărută ceafă.

- Pleci? Întreb confuză.

- Voi căuta un hotel şi mâine dimineaţă voi venii la micul dejun unde îţi voi cunoaşte părinţii, apoi ne vom plimba prin oraş, ce zici? M-a întreabă Calum.

- Eşti sigur? Îl întreb eu nesigură.

- Bineînţeles, zice el şi eu îi zâmbesc apoi îl sărut iar.

Ne-am sărutat vro 10 minute într-una până când Calum s-a ridicat de pe jos şi m-a împins spre uşa casei făcându-mi semn să intru în timp ce el se ducea prin ploaie la maşină. Am văzut farurile cum se aprind apoi maşina depărtându-se. Intru în casă şi o văd pe mama că stătea şi se uită la mine.

- Trebuie să vorbim, zice ea serioasă aşa că m-a aşeză pe canapea aşteptând potopul.