Amurg

27 6 4
                                    

Te-am zărit iar în amurg,
Plin de lacrimi care curg,
Fără gânduri,fără glas,
Doar durerea ți-a rămas.

Plângi din nou de dorul lui,
Iar te simţi al nimănui,
Când îti dăruiesc o floare,
Zâmbetul tău iar apare.

Spui oftând ca a plecat,
Şi de tine a uitat,
Dar tu incă ii porți dorul,
Acum îmi ceri ajutorul.

În ochii tăi observ că iar,
Încet încet lacrimi apar,
Dar să stii că între voi,
N-a fi pace doar rãzboi.

Picături De SufletUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum