Vizită

22 4 2
                                    

Păşesc pe frunzele uscate,
Aer rece eu respir,
Parcă şi crucile-s culcate,
Când intru în cimitir.

Aşa o linişte totală,
Mă cuprinde din senin,
Până cade o petală,
De pe floarea unui crin.

Nu e nimeni să mă vadă,
Aplecându-mă uşor,
Aprind flacăra ca să ardă,
Rostind încet că mi-a fost dor.

Acest somn de veşnicie,
În care voi ați adormit,
Sub această melodie,
Ce-a suna pân' la sfârşit.

Lumânarea s-a terminat,
Încet încet s-a stins,
Şi-n jurul meu s-a înnoptat,
Iar frigul m-a cuprins.

Mă ridic, pornesc în grabă,
Şi găsesc eu o cărare,
Felinarul cu lumina slabă,
Mă va duce la intrare.

Picături De SufletUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum