Patru anotimpuri

13 4 2
                                    

Îmi doresc din nou s-apară,
Cum aştept o floare rară.
Să renască,să-nflorească,
Inima să-mi cucerească.

Mărgea de rouă,apă pură,
Printre iarbă,ea tremură.
Ca şi acel suflet care,
Te păzeşte-n depărtare.

Frunzele cad,ca un covor,
Prevestind că toate mor.
Cu un gust de nostalgie,
Ne cuprinde şi-o magie.

E frig afară şi-un fulg de nea,
S-a aşezat pe buza ta,
Şoptindu-ți cu acest sărut,
Un "Te iubesc" , ş-a dispărut.






Picături De SufletUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum