Aberații despre păcat

17 3 6
                                    

*** Această poezie nu are scopul de a reflecta nimic , sunt doar nişte idei absurde de la ora 2:20 a.m. Sper că vă oferă măcar un zâmbet.Precizez că a fost o provocare ***

******
Cred că toți am tremurat,
Când auzeam de păcat.
Iar pedeapsa fiind mister,
Ne rugam doar către cer.

Cine a scris cartea ta?
Doar tu, nu altcineva.
Oare e menit să fie?
Greşeala ta o tragedie?

Şi dacã e o comoară?
Poate chiar o piatră rară?
Trăiri,regrete ş-un destin,
Toate toate-ți aparțin.

Mă gândesc aşa profund,
Şi prin idei mă afund.
Întreb ceva ce n-am aflat,
Să gresim chiar e păcat?

Dar dacă ne ajută peste?
Să-ncheiem înc-o poveste?
Există un păcat frumos,
Prefer să rămân păcătos.

Deşi am gânduri o mie.
N-am să stau o veşnicie.
Iar când timpul mi-a venit,
Vreau să simt că am trăit.

Şi pe patul meu de moarte,
Am să mi le asum pe toate,

Chiar nu ştiu ce o să fie,
Din această poezie.

Picături De SufletUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum