Bunica mea (nu) e mișto!

#Bunicile gemene...O, Doamne!

Că toţi oamenii ar trebui să fie fraţi este visul oamenilor care nu au fraţi.

Cully se trezi cu o durere "incantatoare". Toate membrele ei păreau să fi fost smulse  apoi lipite la loc cu scotch iefitin. Se temea că îi va cădea ceva dacă îndrăznea să se miște. Tavanul și lampa roz cu motive florale de deasupra capului ei erau singurele lucruri pe care le vedea. Se chinui să-și amintească de ziua de ieri, dar oboseala o obligă să renunțe. În filme părea chiar simplu să ai grijă de cai, dar atunci când o făceai cu mâinile tale, dificultatea se mărea. Febra musculară se mai domoli după ce se întinse puțin. Tare ar fi vrut să simtă bunică-sa același lucru. Numără în gând până la trei iar cu o sforțare ajunse în șezut. Mușchii ei blocați ripostară, însă se prijini cu ajutorul mâinilor. 

Își roti privirea prin cameră. Pe noptieră se afla o foicică pătată cu trei stropi mari de cafea. Nu erau vechi, așadar biletul fusese scris cu câteva ore înainte să se trezească ea. Caligrafia bunicii era de nedescifrat, parcă citea heroglife egiptene. Putea să pună rămășag că nu putea să facă literele normal din cauza unghiilor false. Așa-i trebuia.

"Am plecat s-o aduc pe sora mea de la aeroport. Vom ajunge seara, sau mai târziu. Mâncare ai în frigider. xoxo- Bunica"

-xoxo?! se miră fata. Se aștepta la ceva urme de buze rujate pe hârtie dar nici decum acel lucru. Se întrebă până unde putea să meargă modernismul unei bătrâne. Se dădu jos din pat, capul îi zvâcnea dureros iar picioarele refuzau s-o mai asculte. Noroc cu dulapul apropiat de pat, altfel ar fi ajuns direct în nas. Bâjbâi după un tricou și încă o piesă vestimentară. Ochii îi erau prea împăienjeniți iar imaginea se rotea prea repede pentru a putea vede ce îi servea drept pantalon. Abia după ce coborî jos, mormăi ceva în barbă bunicului ei cu o undiță în mână și toată costumația sa de pescar, simți că picioarele ei erau mai libere. în pași de zombi se târî până în fața oglinzii din hol ca să constate că e îmbrăcată cu...

-Fustă mini! țipă ea și instinctiv trase articolul de îmbrăcăminte mai jos. Roși ca un rac la gândul că arăta ca o femeie ușoară de la marginea drumului. Starea de moleșeală dispăru imediat în momentul în care își văzu reflexia. Fugi să se schimbe în blugi până la genunchi. Acum era vechea, normala, plictisitoarea Cully. Ei îi plăcea așa.

-Presupun că mergi la pescuit. i se adresă ea bătrânelului cu pălărie caraghioasă. Acesta își ridică mândru undița dărâmând din greșeală o vază cu flori de plastic. Dădu indiferent din umeri.

-Să te duc undeva? Iau camioneta. zise deschizând larg ușa ce dădea în garaj. Cully n-avea chef de scris, nici prea mare tragere de inimă să stea în casă, așa că se gândi dacă nu putea petrece ceva timp cu Georgianna. Surprinzător, se înțelegeau foarte bine după numai o zi la club. Erau diferite, una sociabilă și prietenoasă iar alta cu dificultăți de comunicare. Îi telefonă să stabilească o întâlnire la lacul unde pescuia bunicul. Astfel, nu-l îngrijora nici pe bătrân iar ea se putea simți bine. 

Drumul de numai câțiva kilometri fusese un coșmar. Unul în care casetofonul nu lălăia altceva decât muzică country iar bunicul depășea pe oricine cu vechitura sa, provocându-i stomacului lui Cully numai valuri de greață. Între el și consoarta lui era o deosebire de la cer la pământ. Tânăra se chinui să nu vomite atunci când puse piciorul pe pământ, mulțumindu-i lui Dumezeu că a supraviețuit primei- spera că și ultimei- excursii în mașina bunicului. Probabil ca omul care i-a dat permisul să fi fost un iubitor de bătrâni. Lacul nu era diferit de cel în care se făcea baie, doar căbănuțele din lemn, decorate cu flori sau pictate cu semne de "Magazin", "Restaurant", "Mini-Bar", "Ustensile pentru pescuit". Unele erau băi publice,  deși multă lume părea să se ușureze în pădurea ce înconjura locul. Erau destui oameni, toți cu momeală și costumație asemenea bunicului. Undeva printre căsuțe identifică un cap blond.