Bunica mea (nu) e mișto!

#Nimeni nu-i ca bunica!

"În viață trebuie să reziști,sa te călești de pe urma numeroaselor necazuri,să plătești prețul suprem pentru gloria-

-Treci la masăăăăăăăăăăă! 

Nici un raspuns.

-Cully!Am spus să vii la masă!

Același strigăt,același răspuns mut din partea fetei.

Ce mai ura momentele când bunica ei o întrerupea din scris! Era ca și cum cineva o smucea cu forța din lumea care o proteja ca un glob de cristal. Pașii grei,tropăiți pe scările de lemn o făcură să-și vâre caietul sub pernă.Se trânti pe pat prefăcându-se că doarme dusă.Trucul ăsta nu se învechea niciodată.

-Nu te mai prefă că dormi, ciocănitoareo! Sus,sus,sus din pat!Eu te strig până nu mai am glas și tu ce faci?Vai de capul tău  când te-oi mărita! zise bunica ridicând-o pe fată din pat. Trucul se învechise.

Nu avea chef să mănânce altă bucată de lemn pe care bunica o numea mămăligă. La cei șaizeci de ani ai săi, bunica nu arăta rău deloc: avea abonament la sala de pilates.Pentru pensionari.

-Hai mai repede pe scările alea.Așa te miști de parcă ești cu burta la gură.Mișcă bețele,am programare la salonul de cosmetică în douăzeci de minute! o grăbi bătrâna pe nepoată-sa înghiontind-o pe scări.

-Mai termină cu mâinile alea!De câte ori ți-am zis să nu mă împingi?! se răsti adolescenta sărind ultimele trei scări. În bucătărie nu era decât bunicull care citea ziarul în așteptarea ca supa lui să se răcească. 

-Uite cine s-a hotărât să iasă din bârlog! zâmbi el către Cully. Nu se sinchisi să facă nici un fel de observație la adresa ochelarilor lui care stăteau strâmb pe nas. Se întinse după un castron și o lingură.

-Și,cum mai merge cu scrisul? o întrebă în cele din urmă cănd fata se așeză,numai de dragul conversației.

-Bine,tocmai am terminat un alt capitol.

Oftă îndelung.Numai ea știa de ce.Ea era singura care știa pentru ce motiv oftează de fiecare dată când cineva o întreba de creațiile ei.Singurii care îi mai rămăseseră erau bunicii,întrucât nu aflase nimic despre părinții ei,ci doar că erau în Irak.Visul că va ajunge o mare scriitoare o motiva să nu renunțe,în ciuda faptului că ei locuiau într-un oraș mic,fără prea multă tehnologie.Nici banii nu erau tot timpul îndeajuns,și tocmai de aceea găinile,vacile și porcii pe care-i cumpăraseră erau lucrurile care îi scuteau de cheltuielile pe alimente de la magazin.

Bunica era sursa care cheltuia banii.Nu era o bunică obișnuită:Weekend-urile și le petrecea la saloane de cosmetică,cumpărându-și haine mult prea tinerești pentru vârsta ei,în tot felul de culori absurde,cu decolteuri adânci(cu care bunicul era complet de acord) și sălile de pilates, care îi ofereau reducere din moment ce le frecventa aproape în fiecare zi.

Bunicul spunea mereu:"Scumpa mea soție,e ca un magician:Uite banii,nu sunt banii!"

Nu era dornică de vorbă. Bătrânul observă asta după expresia de pe chipul fetei. Câteodată, se mira cât de mare a crescut. Ceea ce îl făcea să se simtă din nou la fel ca și atunci când își văzu propria fiică  cu alți ochi: în ciuda celor cincisprezece ani, și a fețișoarei de copil, Cully arăta aproape ca o femeie. Bunica îi făcea tot timpul reproșuri că se îmbracă prea  bătrânesc pentru vârsta ei fragedă, sau că nu are habar ce înseamnă feminitatea. Ăsta era și motivul pentru care biata adolescentă era practic târâtă după cucoana bătrână, prin tot felul de magazine și coaforuri.

Isprăvi cu supa, se ridică să-și ducă castronul în chiuvetă, dar degetele împodobite cu inele ale bunicii o prinseră de braț, oprindu-i orice mișcare.