Floarea din Gradina Edenului

Doamna Educatoare

Nu știu ce Doamna Educatoare ați avut voi, dar știu aproape perfect ce Doamnă Educatoare am avut eu. Avea în jur de șaizeci de ani, părul mereu împletit si brunet, ochii căprui cu care te fermeca aproape instant și o burtă pregnantă de invidiat(sincer, această burtă îmi vine prima dată în minte când mă gândesc la Dumneaei*) și era destul de înaltă pentru vârsta a doua...                 

Am ales să vorbesc despre Dumneaei deoarece, pe lângă multe antecedente și experiente, unele chiar mă fac să zâmbesc și în ziua de azi, am învățat destul de multe de la această Educatoare.  De asemenea, este singura Educatoare pe care mi-o aduc aminte(bine, nici nu aș avea cum să o uit) și chiar s-au format copii foarte buni din clasele pe care le-a avut.                                  

Îmi aduc aminte vag că eram în clasă si Doamne Educatore ne scria pe tabla cu marker câteva cuvinte pe care trebuia să le transcriem în caiete. Eu scriam destul de lent cuvintele, iar Doamna îmi spune :                                                                                                                                                                               

- Lasă, că nu vei putea niciodată să scrii repede...                                                                                                   

Nu mai știu cum am reacționat la fraza pe care o auzisem sau dacă am reacționat, cert este că, din fericire, Doamna s-a înșelat cu privirea la scrisul meu în viitor.                                                               

 Această Doamnă era pentru noi ca pedagogul cel rău, era suficient de rea pentru noi, dar în același timp și suficient de bună pentru a învăța de la ea. În ziua de azi cred cu tărie că era rea cu un scop bun, dar când eram mic, evident spuneam că este rea și că vreau altă Doamnă. Nici nu aveam cum să îmi dau seama că ce făcea era pentru binele nostru și că nu ne vrea răul...       

Să fiu serios în tot ceea ce fac de la ea am învățat. Doamna ținea foarte mult la respectul reciproc,iar acest  respect l-am preluat și încă îl am la un nivel destul de ridicat. Am învățat să nu vorbesc mult, prost și fără rost, dar și când trebuie să tac. Spunea cineva: „Învață să taci înainte să vorbești!". La fel ca spânul care a fost pedagogul cel rău pentru Harap-Alb, așa și pentru mine a fost Doamna Educatore care m-a învățat să privesc cu alți ochi oamenii "răi" pe care îi întâlnesc...                                                                                                                                                                                           În final, vreau să îi mulțumesc Doamnei Educatoare pentru tot ce mi-a oferit prin funcția Dumneaei și că acest capitol este scris din respect si admirație...

*am scris Dumneai pentru că Dânsa nu este pronume personal.