Am terminat recent de citit primul volum al cărții „Crimă și depeapsă" care aparține renumitului scriitor rus, Dostoiewski. Mă așteptam să fiu impresionat de creația acestuia...mi-a trebuit câteva pagini să mă deprind cu stilul său riguros și încâlcit, scriis cu atenție și abundent în descrieri, dar, dacă treci peste toate aceste impedimente întâlnite în comorile acestui geniu, ai cale liberă să te bucuri și să-i savurezi fiecare propoziție...recomand cartea și orice altceva scris de acest geniu rus. Am vorbit despre cartea asta, apropo mai am al doilea volum de citit, deoarece mi-a venit în minte atât iubirea mea față de citit, cât și de unde a venit cartea respectivă.
Mama mi-a cumpărat cele două volume împreună cu alte șapte cărți chiar în ianuarie, anul acesta...Nu știu cum a ales mama cărțile sau dacă s-a gândit că îmi vor plăcea, dar presupun că a mers pe premisa că îmi va plăcea orice îmi va cumpăra, cine știe...?! Nu am mai primit o carte de prin clasa a VI-a, atunci când am primit cartea „Mâini înzestrate" de Ben Carson. M-am trezit cu coletul în camera mea, eu neștiind ce se întâmplă în acel moment...după ce l-am deschis, fiind acompaniat de entuziasm, am văzut cărțile și chiar am fost fericit...fericit ca atunci când mama îmi cumpăra dulciuri, eu fiind un „pui de om", cum se mai spune pe la noi.
V-am povestit despre această întâmplare deoarece vreau să accentuez un lucru de care nu se mai ține cont când ne aducem aminte de persoanele pe care le mai avem în sufletulele posace, dacă le mai avem: mama. Acest cuvânt este reflecția tuturor sentimentelor pe care le poți avea, este centrul gravitațional al vieții, miracolul dătător de viață..Sunt diverse motivele pentru care se întâmplă această alienare a persoanei pe care ar trebui să o avem în centrul inimii, dar nu vreau să dezvolt acest detaliu. Vreau să spun că îmi asum fiecare neplăcere pe care i-am adus-o mamei mele, lucru pe care îl recomand oricui; chiar dacă a fost sau nu vina mea, este de datoria mea să îmi asum fiecare acțiune pe care o fac.
Nu vreau să mai zăbovesc asupra acestui act de impertinență pe care l-am adus sau îl aducem fiecare mamei sale, însă, vreau să subliniez unele lucruri privitor la persoana minune, numită mamă: mama a avut grijă și atenție față de mine mai ceva de un bibelou, mama mi-a „predat" credința în care am fost inițiat, mama a făcut sacrificii multe pentru mine, mama. este una...Las la latitudinea fiecăruia să tragă concluziile din tot ce am spus aici.
CITEȘTI
Floarea din Gradina Edenului
No FicciónHai sa va spun o poveste. Una simpla si care m-a surprins si pe mine. Una care se formeaza si este bazata pe experientele mele in optsprezece ani de viata.
