Salutare!
După cum bine știți, sau nu știți, trăim într-o societate „complicată", având multe probleme, și noi și ea. Și în acest amalgam de dificultăți, eu citesc...și am terminat de citit „Clonele învățământului românesc" scrisă de Sergiu Ciocârlan. Am mai citit în trecut „Scrum" de la același autor și am fost plăcut surprins de ea. Cărțile acestea se leagă de probleme tuturor, că nu sunt ale celorlalți, ci toți suntem părtași la ele...
Cum ziceam, am citit acest eseu despre învățământul românesc, chiar dacă știam deja problemele cu care ne confruntăm din propria experiență, dar i-am oferit totuși o șansă pentru că voiam să văd și alte perspective și era o carte care stătea pe raft și aștepta și ea să fie citită. I-am oferit o șansă și vreau să spun că a meritat să o citesc, au meritat ambele să le citesc, și cu siguranță voi mai citi în viitorul apropiat cărți de la acest autor.
Printre cele 11 capitole și cele 287 de pagini se află în discuție profesorul model pe care ar trebui să îl vedem în școli și mi-a venit în minte un astfel de profesor pe care l-am avut în școala generală. Voiam să scriu mai demult despre acest subiect, dar nu am avut un prilej ca acesta, neavând o bază fizică de care să mă leg, adică o carte. Înainte de a vă povesti despre acest profesor, vreau să mai spun câteva lucruri despre carte, adică să vă manipulez să o citiți.
Cartea este de fapt un eseu foarte bine structurat și detaliat, fiind scris de un autor din domeniu și de un om care a văzut și el „clonele" învățământului nostru, încercând să dea și câteva soluții pentru rezolvarea lor. După cu v-ați gândit și voi, este ușor să scrii despre problemele altora, dar este mai greu să-i ajuți cu câteva sfaturi, câteva vorbe bune, câteva rezolvări etc. Asta am învățat din acest eseu: poate ar trebui să-i ajutăm sau măcar să încercăm sa-i ajutăm pe cei de lângă noi, nu doar să aruncăm cu vorbe și cu degete. Un alt lucru minuscul, dar care este plăcut: construcția cărții este foarte bine pusă la punct, textul fiind scris foarte ordonat și cu un font măricel, ceea ce este plăcut la vedere. Mai sunt și dialogurile din notele de subsol care oferă și ele un sentiment de conexiune între autor și cititor .
Profesorul adecvat. Autorul îl descrie perfect pe profesorul meu de religie din școala generală. V-am spus, voiam să scris demult despre acest om nemaipomenit, dar nu am avut un context în care să-l pun...Continuând cu descrierea, acesta se potrivea perfect cu detaliile autorului, ceea ce nu m-a suprins, deoarece cunoșteam „produsul". Sigur vă aduceți aminte de: profesorul terorist, la care nu ai voie să vorbești; profesorul comentator de meciuri, care doar predă și nu așteaptă vreun feedback din partea „elevilor"; profesorul care nu este de acord cu alte păreri șamd. Profesorul meu de religie era la un alt nivel față de acești „profesori", un nivel pe care nu l-am întâlnit așa de des precum voiam eu...
în fine, ca să nu prelungesc foarte mult, gândiți-vă doar la profesorul ideal pe care ați vrea să-l aveți la școală...profesorul meu de religie este acest tip de om. L-am avut și încă îl am în minte când mă raportez la cum ar trebui să fie profesorul adecvat, alături de toate amintirile frumoase alături de dumnealui care nu vor dispărea niciodată. Îmi aduce aminte de „Domnul Trandafir" a lui Mihail Sadoveanu, putând să-l compar pe învățătorul lui cu al meu.
Am învățat foarte multe lucruri de la acest profesor adevărat pe care l-am avut și care va rămâne într-un loc din interior meu datorită multor factori. Este de ajuns să precizez felul lui de a fi și este de ajuns pentru a vă face o idee despre acest om. Vreau să precizez că am avut și alți profesori adevărați până acum de care îmi aduc aminte cu bucurie și apreciere, dar profesorul meu de religie este cel mai pregnant în minte.
În final, vreau să spun că această carte merită citită, nu pentru că o spun eu, ci pentru că este un îndreptar pentru toți, nu doar pentru cei care stau la catedră. Societatea este formată din noi toți și nu poate deveni mai bună dacă se schimbă doar o persoană. Dacă ești în acest domeniu sau vrei să activezi în el este un motiv în plus de a citi cartea.
Atât pentru astăzi. Spor la citit!
CITEȘTI
Floarea din Gradina Edenului
Non-FictionHai sa va spun o poveste. Una simpla si care m-a surprins si pe mine. Una care se formeaza si este bazata pe experientele mele in optsprezece ani de viata.