Floarea din Gradina Edenului

Abecedarul

     Tocmai ce am terminat de citit o carte fantasy din ultimii 5-6 ani și vreau să spun că am rămas plăcut impresionat de ea. Vreau să vă mărturisesc că nu am mai simțit de mult o așa bucurie și, în același timp, o tulburare sufletească până acum...După această clipă de extaz pe care am avut-o am rămas din nou singur cu mine însumi, contemplând la motivul plăcerii mele de a citi. 

     În contemplarea mea foarte intensă mi-am adus aminte de un eveniment la care am fost prezent și care, presupun eu, mi-a pornit această pasiune...

     Așezat pe un scaun, indiferent de ce se întâmpla în jurul meu și, probabil, cu gândul la ce o să mă mai joc când voi ajunge acasă, eram eu în sala mare și răsunătoare. Era o zi obișnuită, veselă și încâlzită de bila galbenă, mică și mare, pe care nu știam că oamenii îl numesc soare. Doamna Educatoare avea în mână o cărticică policromă pe care o tot muta din mâna stângă în mâna dreaptă. Mi-a atras atenția imediat cum am vazut-o...Probabil că acesta era motivul pentru care au și ales să o facă policromă sau poate sunt eu prea sceptic. Când am pus mâinile plăpânde pe cârticică, am simțit și încă simt o legătură profundă cu ea. Am aflat mai târziu că ea urma să mă conducă în descoperirea limbii pe care o voi vorbi cu mare mândrețe și care va ocupa un loc de cinste în timpul vieții mele.

     Am descoperit mai apoi că poți folosi limba română pentru a citi și a scrie și am putut descifra literele alea ciudate care erau pe coperta cărticelei: Abecedar. Faptul că limba română a fost și este piatra de temelia a structurii mele lingvistice poate fi motivul pentru care m-am atașat de citit și de scris. Îmi place să cred că oamenilor le place necunoscutul, iar aceste moduri de a te exprima și de a te dezvolta necunoscute mi-au stârnit curiozitatea care,cred eu, a mai rămas un strop în mine... „Compusul de poezii" pe care l-am întreprins mai târziu în școala generală a adăpat și el setea mea de cunoaștere și de creativitate.

     Cred că pasiunea aceasta pentru citit este de fapt o căutare amănunțită a propriei mele persoane și a omului care sunt. Clișeele de genul: „cititul dezvoltă vocabularul" nu își au rostul aici pentru că toți le cunoaștem și rostul meu nu este să vă spun ceea ce deja cunoașteți.                        Cititul pentru mine a fost mereu un refugiu din fiecare moment, a fost o ancoră prin care mă prindeam de lumea reală și trăiam o dată cu autorul din cartea respectivă, a fost și este o bucurie sufletească chiar din pricina faptului că acest obicei îmi dă siguranță și o perspectivă diferită a cărții ăsteia de matematică plină cu probleme la început, și cu rezolvări la final, pe care o numim scurt „viață".  Despre „compusul poeziilor" pot spune doar că mi-a permis să îmi exprim sentimentele mele puerile față de o mulțime de lucruri. 

     Prin citit mi-am descoperit și aleea pe care vreau să merg în viată, o alee mai întunecoasă, plina de gropi, de dealuri și de văi. 

     -Cam mult despre mine, nu credeți?! spun eu în timp ce scriu rândurile astea.