"Perspective Sebi"
Sunt la spital stau cu,Petre pe hol,nimeni nu,ne zice ce face Iulia,știu doar că glonțul nu i-a atins sau i-a afectat nici un organ important,i-au cusut toate straturile de piele și acum e în salon la terapie și la oxigen,sper să se trezească,nu stiu ce m-as face fără ea,e așa puternică a îndurat atâtea aseară,acum e rândul meu să o protejeze și să am grijă de ceea,ce face și ceea,ce pățește...
Au trecut două ore de când nu s-a întâmplat nimic,Petre doarme pe scaunele de lângă,era distrus a plâns tot drumul până aici,în mintea lui era doar ca Iulia moare și viața lui o sa fie urâtă fără ea și susținerea ei...
Părinți lor sunt la recepție,ne-au lăsat banii și acum au plecat spre casă sa pregătească mâncare pentru Iulia,mâine sigur o sa o externeze..
Se apropie doctorul spre mine,am zis să nu îl trezesc pe Petre și să i-au eu cuvântul..
D-bună ziua,Iulia s-a trezit puteți să mergeți la ea,pot intra două persoane dar pe rând..
S-mulțumesc,o sa intru eu prima oară,la revedere
D-la revedere,externarea se face mâine la ora unsprezece,o zi frumoasă...
Am intrat pe ușă Iulia era în pat cu tubul de oxigen la gură,avea o față luminată când m-a văzut....am început să îi zic tot ce aveam pe suflet și în minte,era așa entuziasmată încă nu putea să își dea tubul jos,l-am trezit si pe Petre sa intre și el,a plâns din nou,era obosit fizic și psihic,am mai stat încă o zi,pentru Iulia aș face orice,Petre trebuia neapărat să ajungă acasă, să doarmă și să mănânce ceva,consistent....mai stăm o zi si mergem si noi toți trei acasă în sfârșit,Iulia o sa fie protejată și iubită așa cum trebuie🥰
