Seara de înviere a fost frumoasă,eu și Sebi am fost și la slujba de înviere sa luăm lumina restul au fost pe plajă,păcat ca nu mai suntem la mare acum suntem acasă la București e noapte târziu,Petre e afară cu Sebi a zis ca discută cu ăia de au probleme cu el,ma abțin să nu ma duc afara,bine normal ca ma abțin daca m-au încuiat în casă,nici nu știu ce să fac sa sar pe geam,sănătoasă nu sunt,știu știu,stau la etajul 3 aș putea să îmi caut o sfoară sa o leg si sa cobor pe ea,am început să caut prin toată casa o cheie de rezervă si nu mai la mami și la tati puteam găsi una,ai mei nu erau acasă așa că mi-a fost ușor să caut,cheia prin cameră,am coborât la parter,se tot auzeau țipete,vă repet încă nu știu ce problemă au băieți aia cu Petre dar par tare dubioși,unul din ei are briceagul scos,vad ca dă sa îl înfigă în Petre însă el se ferește se întoarce cu spatele sa zică ceva și ceea,ce a urmat m-a facut pe mine sa urlu de durere,Petre a picat pe jos cu briceagul înfipt în spate,Sebi se lua de aia si mai rau,aia au facut un gest urât și s-au urcat în mașină și au plecat...
Am alergat către trupul lui Petre,Sebi nu m-a luat nu mi-a zis nimic m-a lăsat să îl plâng în liniște până a venit ambulanța și l-a luat sunt cu Sebi în sala de așteptare...
S-cum ai reușit să ajungi la noi babe?
I-am gasit o cheie am venit sa vad ce se întâmplă,jurrr ca nu voiam să mă bag între voi sau ceva,voiam să văd ce face Petre...
S-știu,acum sper sa fie bine Petre,nu aș putea să mai trăiesc eu daca stiu ca a murit...
Am început să plâng în hohote,Sebi mă ținea în brațe și încerca să mă liniștească,am adormit acolo în brațele lui,nu stiu cât am dormit dar au trecut patru ore de când nu mai stiu ce face fratele meu Petre,mama si tata nu au cum sa vina sa ma ajute pentru ca sunt plecați în Londra cu,ceva afacerii îl am pe Sebi pe Mgk și Albert ei sunt aici la spital cu mine,lui Petre i s-a cusut rana și acum s-ar putea nu știu să se trezească,tot ce vreau e sa se trezească si sa fie bine,sa îmi zică "surioara mea jegoasa" atât îmi doresc să fie aici,nu stiu ce sa mai fac ma plimb pe coridorul ăsta de jumătate de oră si nimnei nu îmi zice nimic,Sebi si băieți discută despre ce s-a întâmplat cu dubioși ăia,nu prea înțeleg eu cine stie ce,dar știu că aia o sa plateasca i-au făcut rău lui Petre și nimnei nu îi face rău lui Petre fara sa stiu eu și fără să fac eu ceva,eu trebuie sa fac mereu tot fara sa stie alți ca daca afla Sebi m-am dus cu tot cu planul meu mă încuie în casă și fără cheie de rezervă...
A mai trecut o oră și în sfârșit,a venit doctorul,mi-a zis ca Petre s-a trezit si ca pot sa ma duc sa îl văd,am intrat silentios la el în salon era așa palid nu am putut să mă uit așa la el ca m-a bufnit plânsul,nu stiam ce sa îi zic el ridica mâinile ca semn ca vrea sa vin sa îl i-au în brațe,asta am și făcut si cu o voce slăbită mi-a zis...
P-nu trebuia să mă vezi așa,tu ma ști de cel mai puternic...
I-petre,promiti că o să fi bine?
P-promit și dacă o sa fiu în pământ...
Am stat ceva timp acolo,Cu el mai mult eu am vorbit el nu prea,dar pe mine ma consola si faptul ca el e aici și că trăiește dupa ce rană avea în spate am crezut,ca o sa îl mai vad la morgă,Sebi si restul au intrat la el mai târziu,ca na eu am consumat timpul de vizită și ei nu mai puteau sa intre ca trebuia să se odihnească Petre,oricum băieți nu s-au supărat au zis ca e și normal sa stau atât e fratele meu si eu am mai multe sa îi spun,am adormit din nou pe scaune,cu,capul pe piciorul lui Sebi,mai aveam de stat două zile la spital eu în ruptul capului nu plecam de aici fara Petre,pe bune va zic♾
