E un covor de cărămizi vegetale,
Goliciunea stranie a siluetelor
Vorbește pe limba scârțâiturilor,
Bruma de cristal salută soarele,
Obiect al venerației veșnice,
Potecile își schimbă locul
Mișcate de ceața statică,
Fălcile nopții se închid
Tot mai mult peste ziuă,
Iar din gura ei se șoptește un secret,
Tăcut și tăios că frigul
Se aude un mister
Mai adânc ca orice pastel.
CITEȘTI
Apus de Soare ( FINALIZATĂ )
PoetryApus de soare E ultima zi, e ultima noapte Când mai stai lângă mine. Apoi cu dulce șoapte Ai să-mi spui: Iubitul meu, rămâi cu bine! E ultima zi, e ultima noapte Când îți spun că te iubesc. Aș vrea să opresc timpul Dar, din păcate nu reușesc...
