Sunt ca un glob firav de sticlă
Și nu știu cum să mă integrez,
Deoarece simt că trăiesc într-o peșteră,
Mai exact, într-o peșteră a sentimentelor,
Care este praf și pulbere,
Deși pare că este în regulă.
Sunt sub o robie a anxietății,
De care eu nu pot scăpa.
Strig după ajutor și consolare,
Dar nimeni nu aude dispersarea mea.
Încă sunt spart de fiecare dată...
Sunt regenerat de familia mea dragă.
Însă, cu ce preț pentru asta?
Cu prețul de a mă sparge din nou,
Chiar dacă am obosit să mai lupt,
Dar trebuie să mai rezist,
În ciuda faptului că mă sting...
Mă doare sufletul, deoarece am avut parte de promisiuni încălcate...
Poezie înscrisă în concursul celor de la Thegoldiggers luând locul 7. Le mulțumesc fetelor pentru această șansă și cu siguranță că voi mai participa la concursurile grupului vostru❤️
CITEȘTI
Apus de Soare ( FINALIZATĂ )
PoetryApus de soare E ultima zi, e ultima noapte Când mai stai lângă mine. Apoi cu dulce șoapte Ai să-mi spui: Iubitul meu, rămâi cu bine! E ultima zi, e ultima noapte Când îți spun că te iubesc. Aș vrea să opresc timpul Dar, din păcate nu reușesc...
