Stăm fiecare în câte un loc,
Pironiți parcă pe o ,,cruce" imaginară
Și privim în jur și-mprejur,
Fără ținte precise,
Cu spaimele noastre culcușite,
În adâncul din noi
Și-ntr-un timp din care părem rupți
Și rămași oarecum în afara lui
Ce e mereu plin de rău peste tot.
Lumina s-a ascuns,
Dincolo de orizont.
Tăcerea e acum, pe alte tărâmuri,
Iar pe pământ, zgomotul e tot mai strident.
Dorințele și ele au adormit,
Ca niște copii cuminți,
Iubirile și-au stins mistuitoarele lor flăcări
Totul pare nesigur,
Oriunde ai fi și oricine ești,
De la răsărit la apus
Și de la un pol la altul,
Doar așteptarea se prelungește
Și nu poate trece,
De valul speranței,
Care a rămas!
Încă neîncetat,
Dar, până când
Și după, ce va fi?
Încă sperăm că până la urmă,
De această dată, valul speranței să iasă învingător
Din această încleștare teribilă
A vieții pentru ea însăși,
Cât și pentru istoria omenirii...!
CITEȘTI
Apus de Soare ( FINALIZATĂ )
PoetryApus de soare E ultima zi, e ultima noapte Când mai stai lângă mine. Apoi cu dulce șoapte Ai să-mi spui: Iubitul meu, rămâi cu bine! E ultima zi, e ultima noapte Când îți spun că te iubesc. Aș vrea să opresc timpul Dar, din păcate nu reușesc...
