O stea distrusă

5 1 0
                                    

O stea apune profund
Pe cerul viu al serii,
Așa și speranțele mele deșarte,
Din cauza anxietății mele.
Ura de care mă lovesc
Ia din splendoarea sufletului meu,
De parcă nu ar lua o eternitate
Să distrugă un om bun,
Care doar vrea să ajute
Și să învețe din experientele sale,
Încât să clacheze crunt,
Deoarece sunt persoane fără scrupule
Și care calcă pe cadavre.
La fel nu simt pentru nimeni,
Dar îmi înghit sentimentele
Și le iau cu mine în mormânt.
Acea stea a murit,
Așa cum a făcut-o și sufletul meu.

Cicatricile din suflet se vindecă mai greu, dar un suflet nu se mai poate vindeca...

Apus de Soare ( FINALIZATĂ )Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum