Dincolo de nori

- 1 -

"Daca stiti ca nu puteti fi fericirea sau iubirea cuiva,macar incercati sa nu fiti tristetea sau dezamagirea sa..."

-- Imi cer mii de scuze !

-- Nu ! Eu imi cer scuze ! Trebuia sa fiu mai atent. Esti OK ?

Intimidata de ochii lui foarte negri si de zambetul lui strengaresc, Christine ii raspunde :

-- Da..Il ajuta sa isi stranga lucrurile imprastiate pe jos din vina sa.
Telefonul suna insistent astfel incat nefiind atenta pe unde merge, s-a ciocnit de acest tip.
Scoate telefonul si vede ca o sunase prietena ei,Sophia. Nu o suna inapoi, ci ii lasa un SMS in care ii spune ca o va suna peste putin timp.
Vine metroul. Urca repede si se aseaza extenuata pe unul dintre scaune. O multime de ganduri ii alearga prin minte incat nici nu observa privirea care statea de ceva timp atintita asupra ei. Isi da seama ca era tipul de care se ciocnise cu cateva minute in urma. Incearcand sa para indiferenta, isi scoate telefonul,castile, si da drumul la muzica. Asculta melodia ei preferata a lui John Legend - All of me, pe care Andrew, iubitul ei i-o dedicase.
Pentru Christine,Andrew era cel mai interesant tip pe care il cunoscuse. Prietenele si parintii ei insa nu erau de aceeasi parere.I-au explicat ca nu este pentru ea,dar sfaturile lor nu au determinat-o in nici un fel sa renunte la acesta.
Andrew este un tip solid,brunet si cu niste ochi extrem de negrii. Este inteligent, simpatic si cu simtul umorului. Exact ce isi dorea Christine de la un baiat. Iubeste fotbalul si tehnologia,iar de curand a plecat in Anglia pentru a face niste studii.
Cei doi s-au cunoscut in liceu,pe cand ea era boboaca,iar el era clasa a unsprezecea. Acum,vorbesc in fiecare seara la telefon sau pe Skype si abia ateapta sa se revada.

Metroul ajunge in statia la care Christine trebuie sa coboare. Ingandurata, realizeaza in ultimul moment unde se afla, se ridica repede si alearga grabita catre usa. Reuseste sa iasa,apoi in zece minute ajunge in fata casei. Cu degetele inghetate, cauta cheilecasei, deschide usa si intra oftand.

Intampinata de mama ei,ii revine putin zambetul pe buze :

-- Ai ajuns ? intreaba mama.

-- Da..cu greu..dar am ajuns.

-- Cum a fost la serviciu?

-- Obositor ! Si sunt lihnita..

-- Te cred ! Tocmai am terminat de facut orezul cu ciuperci.

-- Mmm ! Super ! Merg pana in camera apoi cobor la masa.

-- Te astept !

Merge sus,in camera ei,isi arunca geanta in pat,se schimba in haine comode,scoate telefonul si o suna pe Sophia :

-- Hei,dragalaso ! M-ai sunat..

-- Hello,hello! Da..voiam sa vad ce mai faci..siiii, in caz ca nu ai aflat inca,tocmai s-a deschis o cafenea foarte draguta la doua stradute de casa ta..ma gandeam sa ne vedem maine dimineata acolo si sa ii facem inaugurarea !

-- Ooh, sigur ! Abia astept ! Sa le chemam si pe Lucy si Anna.

-- Desigur ! Le sun eu chiar acum.

-- Bine..atunci ne auzim maine dimineata.

-- OK,scumpo ! Te pup.

-- Pupici.

Inchide telefonul si coboara la masa. Intre timp soseste si tatal cu sora sa, Ingrid. Mananca toti patru destul de tacuti.

Este ora 22 :00. Fetele se retrag in camerele lor, mama ramane sa stranga masa, iar tata, porneste televizorul si sta aproape adormit,cufundat in fotoliul din sufragerie.

Christine se tranteste in pat,isi ia laptop-ul in brate si incearca sa isi contacteze iubitul pe Skype, insa acesta nu este de gasit in aceasta seara. Nu s-a mai intamplat asta pana acum. Putin dezamagita dar deloc banuitoare, inchide ochii si incearca sa adoarma. Insa imaginea tipului de la metrou ii strafulgera mintea.