Dincolo de nori

- 9 -

Inca o zi,un nou inceput, Christine se hotaraste sa iasa din casa, asa ca pleaca spre cafeneau unde,acum mult timp,lua micul dejun impreuna cu prietenele ei. Nu putea sa nu isi aminteasca. Nu putea sa uite si sa ierte ceea ce i-au facut.
Odata ajunsa la cafenea,se aseaza la o masa mai retrasa,ca de obicei si isi comanda mai multe feluri de mancare fiindca atunci cand nu e in starea cea mai agreabila, mananca foarte mult.
Peste cinci minute vine si ospatarul.
Christine isi ridica privirea catre acesta si il recunoaste. Era Ryan.
-- Ryan..ce mai faci?
-- M-am angajat aici de cateva saptamani..dupa incidentul de atunci, amicul tau m-a reclamat si am fost concediat. Spune acesta cu dezgust.
-- Imi pare rau! Sincer,imi pare rau. Este un om rau.
Ryan observa durerea cu care Christine rosteste aceste cuvinte si indrazneste sa o intrebe :
-- S-a intamplat ceva?
-- Ăă,nu,nu. Nimic, acum nu te retin. Nu vreau sa ai probleme din cauza mea.
-- Stai linistita, iti urez pofta buna si ne mai vedem pe aici.
-- Sigur. Oricum,este locul meu preferat..
Ryan ii face un semn cu mana in semn de salut in timp ce se indeparteaza.
Mai tarziu ajunge acasa si este contactata de Gerry care dupa multa vreme,o intreaba ce face si cum se mai simte apoi ii povesteste ca el a fost in inchisoare si nu a mai putut sa o contacteze dar nu i-a spus si motivul acestui incident.
Decid sa iasa la o scurta plimbare in care sa mai povesteasca fiecare ce au mai facut.
Plimbandu-se impreuna prin oras si discutand despre tot felul de lucruri,la un moment dat Gerry nu era de acord cu ceea ce spunea Christine, o contrazicea,iar discutiile erau tot mai aprinse. Nervos pana peste cap si rosu la fata de furie, Gerry ii prinde mainile si incearca sa o loveasca in plina strada. Christine ramasese muta de uimire si nu stia cum sa reactioneze. Lumea a observat incidentul si incepea sa se stranga in jurul lor, apoi se aude o voce familiara.
-- Da-i drumul imediat!
Un chip familiar isi face aparitia si se infige la gulerul lui Gerry.
Acesta ii indeparteaza mainile de pe el si il impinge aruncandu-i priviri fulgeratoare dupa care vazand multimea stransa in jurul lor, isi continua drumul de unul singur.
-- Ryan ! Striga Christine izbucnind in lacrimi.
-- Nu iti face griji,esti in siguranta!
Trotuarul se eliberase ramanand doar ei, iar Christine il privea fix pe Ryan,nestiind cum sa ii multumeasca pentru ca o salvase.
Dupa ce i-a povestit totul si s-a linistit,o conduce acasa deoarece se facuse deja intuneric,asigurandu-se ca totul e bine.
Ramasa singura,inainte sa inchida usa, Christine observa doi ochi stralucind in lumina difuza a lunii, privind catre curtea ei.
Putin speriata,intra repede in casa si incuie usa.
Peste cateva minute,aude o bataie in usa.