Dincolo de nori

- 7 -

Christine se trezeste pe patul unui spital, infasurata din cap pana in picioare in bandaje. Nu isi simtea trupul iar vederea ii era incetosata.
Usa salonului in care era internata se deschide si intra un asistent urmat de un alt barbat care ii era cunoscut lui Christine. Era Gerry.
-- A venit cineva sa te vada,spune asistentul in timp ce se pregateste sa ii lase singuri pe cei doi.
-- Ce am patit? Murmura Christine.
-- Nu iti amintesti nimic? Intreaba Gerry foarte nerabdator.
-- Dar tu, de unde ai stiut ca sunt aici?
Gerry se balbaie:
-- Mm,ăă,stai linistita acum,ma voi intoarce putin mai tarziu bine?
O mangaie usor pe obraz si iese din salon.
-- Vreau sa plec de aici ! Striga Christine cu disperare.
Asistentul se apropie de patul ei si o priveste in ochi.
-- Linisteste-te, nu iti vei face bine daca te vei agita. Spune cu blandete.
Christine se uita insistent la el. Se linistise. Apoi privirea i se coboara spre pieptul lui,unde avea agatata legitimatia inscriptionata cu numele acestuia. "Vladimir".
Indreptandu-se catre usa:
-- Vladimir...
Se intoarce surprins.
-- Cum am ajuns aici?
-- Ai stat in coma trei saptamani,se pare ca cineva te-a injunghiat. Din fericire niciun organ nu a fost afectat.
-- Vine cineva sa ma viziteze?
-- Sora ta si acest barbat. Face un semn cu degetul spre usa. Dupa o mica pauza continua. Vine doar la sfarsitul orelor de vizita, si nu spune cine este.
-- Ma voi face bine?
-- Totul va fi bine,raspunde zambind si parasind salonul.

***

Dupa alte patru saptamani de stat pe patul spitalului, urmeaza ziua externarii.
-- Te-ai vindecat foarte repede,raspunde Vladimir zambind.
Christine ii raspunde la zambet dar spune nimic, si incepe sa isi stranga lucrurile pentru a merge acasa.
-- In zece minute imi voi termina tura.
Christine isi intoarce privirea catre Vladimir:
-- Ma gandeam sa mancam ceva impreuna si sa iti mai spun cum sa iti administrezi corect tratamentul si..
-- Nu cred ca..
-- S-ar putea sa te ajute..
-- Ăă..
-- Nu-i nimic,te inteleg. Se intoarce spre usa.
-- Nu,nu..cred ca mi-ar prinde bine un sfat in plus.
Vladimir zambeste din nou.
"Ce gropite adorabile are in obraji." Isi spune Christine, dar alunga repede acest gand.
Peste patruzeci si cinci de minute, pleaca impreuna cu Vladimir catre un restaurant din apropiere.
Intra inauntru si se aseaza la o masa. Atmosfera era placuta. Christine incepe sa ii ceara asistentului sfaturi pentru a se recupera mai repede.
La un moment dat,nu mai aveau ce discuta despre acest subiect asa ca au trecut inevitabil la detalii referitoare la viata fiecaruia. Vladimir ii poveste lui Christine ca a facut timp de 7 ani atletism de performata, ceea ce era vizibil,de altfel, apoi a simtit ca este atras de medicina si astfel a devenit asistent medical.
Dupa ce au terminat de mancat si de discutat, vor sa cheme chelnerul sa achite nota de plata.
Apropiindu-se cu 2 boluri mari cu supa, la semnul facut de Vladimir,ospatarul se impiedica si rastoarna toata supa pe hainele lui Christine.
Aceasta socata,se ridica si ii arunca priviri ucigatoare chelnerului.
-- Va rog sa ma iertati, nu am vrut sa...
Vladimir se ridica si el,crispat si ii cere numele chelnerului pentru a-i face reclamatie.
-- Ascultati,va rog..imi pare foarte rau, nu intentionam sa fac asa ceva si este prima data in cinci ani cand comit o astfel de greseala.
Ospatarul se prezinta,totusi,in fata celor doi si ii roaga in continuare sa nu ii creeze probleme la serviciu.
Dupa lungi discutii,Christine il iarta pe Ryan,ospatarul,si il roaga si pe Vladimir sa faca acelasi lucru. Acesta accepta,nu mai plateste nota de plata si iese din restaurant,conducand-o pe Christine acasa.