Life unexpected

Capitolul 1

        In acest moment sunt intr-un autobuz spre acest orasel despre care nu am auzit niciodata. Eu am locuit de mica in New York, sunt obisnuita cu aglomeratia si tot haosul, deci cred ca o sa imi vina greu sa ma acomodez intr-un oras care nici macar nu apare pe harta.Totusi e mai bine sa am niste persoane alaturi pe care le pot numi familie decat sa fiu inconjurata de straini.

        Ajunsa in statie, cobor si ma uit in jur cautand o persoana pe care nu am vazut niciodata, cat noroc, deodata pe usa intra o doamna si cred ca am vedenii, seamana exact cu mama mea. Aceasta se aproprie de  mine:

-Tu trebuie sa fii Lily, ce bine semeni cu mama ta, eu sunt sora ei geamana Hailey, ma bucur sa te intalnesc! ma ia in brate cand eu sunt inca in stare de soc.

-Hei, spun nestiind ce sa zic sau ce sa fac in situatia de fata.

-Inainte de toate, stiu ca situatia pare ciudata si am sa iti explic totul, fii fara grija, dar acum hai sa mergem acasa, probabil esti obosita.

Dupa un drum de aproximativ 15 minute am ajuns in fata unor porti imense care s-au deschis automat ,intram pe o carare care duce spre o vila cum nu am vazut in tot New York-ul, ea opreste masina :

-Va veni cineva sa iti ia bagajele, eu pana atunci iti voi arata camera unde vei sta si casa.

-Si eu care credeam ca merg intr-un orasel uitat de lume,soptesc mai mult pentru mine.

-Ai zis ceva draga?

-A, nu nu, nimic!

Casa arata pe masura asteptarilor, imensa, imaculata dar totusi primitoare. E asa de mare ca poti pleca de acasa si sa fii tot acasa, imi va trebui un GPS ca sa nu ma pierd. Dupa turul locurilor importante ajungem in camera mea, nu am cuvinte sa o descriu, e cat jumatate din fostul meu apartament. Totul este albastru cu alb, pe mijloc este un pat cu cerceafuri albastre, cateva piese de mobilier care completeaza ambientul si doua usi, una care cred ca e dulapul si cealalta catre baie, in celalalt capat este o fereastra mare cu o canapea langa care deja presimt ca va fi locul meu preferat. Inca in starea de soc o intreb pe Hailey care a stat in tot acest timp langa mine:

-Sunteti sigura ca sunteti ruda cu mama?

-Da, crede-ma pe cuvant , spune ea zambindu-mi cald. Bagajele tale au ajuns, te las sa iti despachetezi si sa te odihnesti si ne vedem mai spre seara,ok?

-Ok, ii raspund, ea pleaca inchizand usa in urma ei.

 Doamne oare ce s-a intamplat in familia mamei de a determiant-o sa plece dintr-un asa un loc?

Dupa ce mi-am despachetat tot si m-am schimbat in niste haine mai comode, m-am gandit sa cant putin la chitara ca sa ma relaxez, acesta a fost singurul meu remediu cand eram stresata de tot ce se intampla cu mama in spital,cu scoala si facturile. Lucy, vechea mea chitara primita cadou de la mama la 11 ani, un Gibson negru si batran, dar care are o valoare sentimentala inimaginabila, m-am asezat pe canapeaua de langa geam si privind in zare faceam cateva acorduri, cand deodata pe geam vad in curte doi baieti unul blond si celalalt brunet jucand baschet, pareau destul de buni in ceea ce fac si m-am trezit prinsa in meciul lor, la final cel blond a castigat, brunetul stors presupun de oboseala s-a intins de jos si privirile ni s-au intersectat el avand acum pe fata o privire mirata, imediat ce am observat ca la mine se holba am plecat de langa geam.

Dupa ce am mai lenevit prin camera ca sa ma obisnuiesc cu ea, am decis sa cobor. Auzind zgomote dintr-o camera am decis sa merg acolo, cea mai proasta ideea a mea deoarece am intrat fix in brunet.

-Hei tu esti tipa de la geam!! Spune el cu un zambet imens pe fata.

-Daa, si tu esti tipul care si-a luat bataie la baschet.