Life unexpected

Capitolul 3

        Dupa turul casei la care am incercat din rasputeri sa ma concentrez am ajuns in fata camerei mele unde mi-a dat un mic test pe care l-am trecut cu brio.

-Nu e rau Lilien, sunt impresionat, ai invatat repede.

-Te rog, spune-mi Lily, nu imi place cand lumea ma striga Lilien.

-Dar mie imi place numele asta, e special! Spune venind mai aproape de mine.

-Deci tu vei sta aici o vreme? il intreb ca sa ascund faptul ca sunt emotionata ca naiba.

-Da, doua saptamani, parintii mei sunt intr-o calatorie de afaceri si nu vor sa ma lase singur acasa, nu a iesit prea bine ultima data, spune ducandu-si mana la ceafa semn pentru mine ca nu a fost deloc dragut.

-Pai atunci o sa ne mai vedem pe aici! Spun incercand sa ascund extraordinara incantare din glasul meu.

-Sigur, dar inainte sa pleci da-mi numarul tau de telefon.

-Nu am telefon, spun foarte incet, iar el se apropie si mai mult, poate prea mult de mine ca sa auda, dar eu ma sperii si apas pe clanta usii de care stateam rezemata cazand brusc pe spate, dar doua brate ma prind inainte sa fac contact cu pamantul si ma readuc pe picioare.

-Daca nu vrei sa imi dai numarul tau am sa te gasesc eu maine, nu scapi! Imi sopteste in ureche, dupa care pleaca.

        Nu am putut deloc sa dorm, toata noaptea m-am gandit la acei ochi caprui, incat am inceput un cantec, dupa o ora de chinuit chitara mi s-a facut foame si am coborat in bucatarie unde am dat de Axel.

-Nici tu nu poti sa dormi?

-Da, am multe pe cap, spun eu.

-Stii ca inca imi datorezi o explicatie,nu?

-Am si uitat, dar daca tot nu avem somn acum, cred ca e momentul potrivit.

-Bine, dar inainte de toate...spune el si se duce spre frigider si scoate o cutie mare de inghetata, ia doua linguri si merge pe terasa, eu il urmez. E mai frumos aici, putem vorbi in pace.

-Bine, nici nu stiu de unde sa incep..

-Cu inceputul..

-E cam greu deoarece nu stiu foarte clar cum a inceput totul, dar voi incerca. Mama mea, adica sora mamei tale.

-Mama adoptive, ma corecteaza el.

-Poftim?? Spun mirata de cele auzite.

-Da, Hailey, e mama mea adoptiva, ea si Nate ne-au adoptat pe mine si Jessica cand aveam 4 ani, ea nu poate avea copii, dar continua.

-Nu pot sa trec peste asta chiar asa cu vederea, mai tii legatura cu parintii tai biologici?

-Nu, si nici nu vreau! Putem sa nu vorbim despre asta? Deci ce ziceai?

-Deci,mama mea a murit acum 2 saptamani de leucemie dupa o lupta de 7 ani cu boala, tatal meu se pare ca a murit cand eram mica, mama mea inainte sa moara i-a scris o scrisoare lui Hailey in care o roaga sa ma ia in custodie si asa am ajuns aici.

-Cred ca ai dus o viata prea grea pentru un copil.

-Hei, daca ar trebui, as mai face-o inca o data, mi-am iubit mama foarte mult, spun deja simtind cum mi se umezesc ochii, dar nu vreau sa plang, trebuie sa fiu tare.

-E ok sa plangi, sa stii, e ceva normal, spune el si imi zambeste cald.

Am stat afara pe terasa pana cand am vazut rasaritul, am mancat inghetata si am vorbit despre noi, am aflat multe lucruri despre el.  Este in ultimul an de liceu, joaca in echipa de baschet a scolii, vrea sa ajunga in NBA, la fel ca Nate, si are o iubita Kate, pe care o iubeste nespus de mult, fata e foarte norocoasa.

- Nu vreau sa fiu bagacios, dar care e faza intre tine si Alec? Tipul e complet vrajit de tine, nici nu mai stiu de cate ori m-a intrebat azi de tine, spune el glumet.

-Ah, nu e adevarat, incearca doar sa fie dragut, cred.

-Asta e ceea ce crezi tu! Spune si imi face cu ochiul.

-Dar de ce ar fi vrajit de mine, presupun ca sunt tone de fete aici care se tin dupa el.

-Da, sunt multe fete dupa el, dar el niciodata nu s-a tinut dupa o fata. Ce zici tu acolo ca nu vrajesti baieti, ai sarmul Scott in sange, azi dimineata a trebuit practic sa ii tarasc pe baieti afara din bucatarie de langa tine, spune el si incepem amandoi sa radem.

-Nu stiu ce sa zic, nu caut o relatie aici si acum, mai ales cu el, spun si casc, nu am dormit de 2 zile bine. Cred ca am sa merg la somn, somn usor! Ma ridic dar el imi pune repede mana pe umar ca sa ma asez din nou pe canapea.

-Vreau sa stii ca poti avea incredere in mine ca intr-un frate mai mare, iar eu voi incerca sa te protejez exact cum fac cu Jess, spune el foarte serios.

-Multumesc, inseamna mult asta pentru mine, spun si ii sar de gat si il imbratisez strans, nu am stiut niciodata cum este sa ai un frate, nici macar un prieten. El e prima data uimit, dar dupa ma imbratiseaza si el.

-Doar atat iti zic, ai grija la Alec, e o persoana buna, dar complicata, imi este prieten de multi ani si stiu ca nu s-ar incurca cu verisoara mea decat daca ar vedea ceva special la ea.

-Merci de sfat, voi tine cont! spun si plec in camera, unde ma trantesc in pat si adorm instant cu gandul la Alec.