Life unexpected

Capitolul 6

        Eu si Austin am mers sa mancam in timpul care ne-a mai ramas din pauza, a fost chiar dragut, am ras mult si am vorbit despre muzica, presimt ca ma voi intelege bine cu el. M-am simtit asa de bine in prezenta lui incat am uitat de Alec care statea la cateva mese distanta cu Julie si un grup de fete.

        Urmatoarea ora aveam chimie pentru avansati, mereu m-au fascinat stiintele, mai sunt si la biologie pentru avansati. Am intrat in clasa si m-am asezat in ultima banca, ora a inceput de 5 minute cand usa se deschide brusc si intra Alec

-Buna ziua, ma scuzati de intarziere! spune si merge spre banci cand ma vede face ochii mari, dar dupa figura lui se transforma intr-un ranjet malefic.

-Buna ziua si tie, domnule Summers! Vad ca ai intarziat doar 5 minute, este un record pentru tine sa o tii tot asa! spune profesoara sarcastica, deci nu are o reputatie prea buna in randul profesorilor.

-Fac si eu ceea ce pot! ii raspunde profesorului si se aseaza fix in banca goala de langa mine.

Alec s-a holbat la mine toata ora, iar cand eu ma uitam la el, el incerca sa isi faca de treaba, ce e cu baiatul asta? Pe masa mea a aterizat o bucatica de hartie pe care scrie "NU TE MAI HOLBA LA MINE, DACA MA VREI SUNT TOT AL TAU MAI TARZIU! -ALEC XO". Este oficial, il urasc pe tipul asta!

Dupa ce s-a terminat ora, am incercat sa imi strang lucrurile cat de repede am putut, iar cand m-am intors Alec disparuse deja, poate ziua asta incepe sa devina mai buna. Ies in parcare si-l vad pe Alec cum sta prijinit de o masina.

-Hei, Clark! striga spre mine si ma uit in jur, dar nu e nimeni. Merg in continuare, poate nu pe mine m-a strigat, dar el vine alergand spre mine. Ce acuma faci si pe surda? ma intreaba sarcastic.

-Nu, doar ca nu ma cheama Clark! spun taios si merg in continuare desi nici eu nu stiu unde merg, am venit cu Axel la scoala deci ar trebui sa-l astept ca sa merg acasa cu el.

-Pe bune, nu te cheama Clark, credeam ca esti verisoara lui Axel, dar care e numele tau?

-Nu e treaba ta!

-O, haide, vorbeste cu mine! spune si ma urmareste oriunde as merge, ce lipitoare.

-Si daca nu vreau? ii spun si ma opresc.

-Tu ti-ai cerut-o! imi spune el si in urmatorul moment ma ridica de la sol si ma pune pe umarul lui.

-Esti nebun Summers! tip si il bat cu pumnii in spate. Vad cum toata curtea ne priveste, simt ca mor.

Ajungem la masina lui, eu m-am oprit sa-l bat pentru ca nu duce nicaieri, stiam ca nu-l doare. El descuie usa si ma pune pe locul pasagerului.

-Du-te dracu! ii spun furioasa si imi incrucisez mainile la piept.

-Ma duc doar daca vii si tu cu mine Lilien! imi spune si imi face cu ochiul, dupa inconjoara masina si intra la volan.

-Deci poti sa imi spui carei ocazii ii datorez aceasta rapire incantatoare, si prin incantatoare vreau sa spun, deloc incantatoare?il intreb si ii scot limba.

-Trebuia sa iti arat orasul azi, ai uitat? Si in plus, trebuie sa vorbim! spune dur si porneste masina.

Drumul cu masina a fost foarte tacut, el a pus muzica ca sa estompeze tensiunea dintre noi. Peste 15 minute oprim in fata unei alte vile, nu asa de mare ca a matusii mele, dar totusi mare.

-Trebuie sa merg putin pana in casa ca sa iau ceva si dupa mergem sa iti arat orasul! spune si iese fara sa mai astepte un raspuns. Ce manierat e domnul Summers, lasa o fata singura in masina. Cine se crede el?

In tot timpul cat am asteptat am umblat in playlist-ul lui. Trebuie sa recunosc, tipul are gusturi in muzica, regasesc acolo toata colectia mea si nu numai. Am pus o melodie si am inchis ochii ca sa ma relaxez si sa ma calmez, inca eram foarte nervoasa pe el, cand el intra in masina si inchide usa cu o bubuitura puternica stricandu-mi toata starea de calm.