Life unexpected

Capitolul 10

Astazi m-am trezit mai repede decat deobicei. M-am dus jos si am gasit-o pe Hailey in bucatarie. Acum tot ce trebuie sa fac este sa nu par dubioasa. Haide Lily, stiu ca poti sa o faci!

-Buna dimineata! spun zambitoare si ma asez la masa.

-Hei, te-ai trezit devreme, e totul ok? 

-Da, am ceva de facut inainte de scoala si plec cu o prietena cu masina.

-Ce dragut, ti-ai facut prieteni! Pai atunci nu vreau sa te retin. Distreaza-te! spune si imi da un pupic pe obraz. Eu plec repede inainte sa mai puna alte intrebari, asta a fost partea usoara a planului. Acum urmeaza partea grea.

Am ajuns in statia de autobuz si am verificat daca am destui bani la mine. Am platit biletul si m-am suit in autobuz. New York, pazea, Lily se intoarce acasa!

Dupa un drum de aproximativ 4 ore am ajuns in New York. Doamne, nu mi-am dat seama cat de tare imi fusese dor de orasul asta pana acum. Toata aglomeratia, haosul si zgomotul parca imi urau un calduros "Bine ai venit acasa!". Am inceput sa merg pe drumul pe care il stiam atat de bine, drumul spre casa.

 In fata blocului am stat putin sa privesc darapanatura in care am locuit aproape 17 ani din viata mea, cand din bloc coboara o fosta vecina de-a mea, doamna Jackson, o batranica care avusese grija de mine cand eram mica si o buna prietena de-a mamei.

-Doamne Lily, tu esti? spune ea uimita sa ma vada.

-Da, doamna Jackson, in carne si oase! Mi-a fost dor de dumneavoastra! spun si o iau in brate.

- As spune mai mult oase decat carne! Ce mai face fetita mea?Cum e acolo? Te trateaza bine?Ai ce manca?Ia uite ce ai slabit! Tu sigur mananci? Si hai sa aud, ai gasit vreun print pe-acolo? ma intreaba repede. Ea mereu a fost pentru mine ca o a doua mama.

-Fac bine doamna Jackson, spun si rad usor. Ma trateaza bine, mananc si nu am intalnit baieti! spun si la final rosesc putin.

-Fetita mea, sunt eu batrana, dar inca vad bine! spune si imi zambeste cu subinteles.

Am stat vreo 2 ore cu ea si am vorbit despre acomodarea mea si restul. Ea a spus ca are treaba si ca trebuie sa plece asa ca eu m-am gandit sa-i fac o vizita mamei. Cand am ajuns la mormant nu am mai putut, am izbucnit in lacrimi. De ce viata trebuie sa fie asa de cruda? De ce a trebuit sa o ia fix pe ea, singura mea prietena? Am lasat buchetul de trandafiri albi jos si am inceput sa ii povestesc totul, nu am observat cand s-a facut seara, cred ca Hailey isi face deja griji, ar trebui sa merg "acasa".

-Te iubesc mami! spun si ridic de pe iarba.

***

Stau deja de jumatate de ora in fata portilor de la casa si nu stiu ce sa fac..ce sa zic. Pana la urma imi fac curaj sa sun si cu o voce tremuranda zic ca sunt eu, iar poarta se deschide. O vad pe Hailey alergand spre poarta pe tocurile ei inalte.

-Doamne copile, unde ai fost? Tu stii cat de tare ne-ai ingrijorat? Inca putin si sunam la politie.

-Sunt bine matusa, am avut nevoie de aer..doar atat!

-Ai chiulit de la scoala!

-Si? Nu e ca si cum este pentru prima data.

-O sa discutam asta mai incolo, acum doar ma bucur ca nu ai patit nimic. Hai inauntru, pun pariu ca esti lihnita!

Inauntru sar toti pe mine si ma imbratiseaza, se pare ca chiar s-au speriat. Ne-am asezat la masa si am continuam de parca nimic nu s-a intamplat.

-Pentru ca nu mai vreau intamplari de genul asta, ti-am luat un telefon! spune Hailey si scote din geanta ei o cutie.

-Oh, multumesc, dar nu trebuia! spun si iau cutia, nu ma intereseaza ce telefon fitos mi-a luat, e doar un telefon pentru mine..

Mai tarziu in aceeasi noapte, dupa ce am iesit de la dus, aud pe cineva cum ciocane la usa mea si strig sa intre

-Hei, pot sa intru? spune Alec.

-Sigur, ce s-a intamplat?

-Ce mi s-a intamplat mie? Mai bine zis ce ti s-a intamplat tie..tu iti dai seama cat de tare ne-ai speriat pe toti??

-Scuze, nu credeam ca o sa observe. Am avut nevoie de o plimbare..spun si ma uit in pamant, iar el se apropie mai tare de mine.

-Spune adevarul, ai fost in New York, nu-i asa?spune si imi ridica capul ca sa-l privesc in ochi.

-Da..spun foarte incet. Imi era dor de casa si voiam sa o vad pe mama. El nu a mai spus nimic, m-a tras intr-o imbratisare plina de iubire si si-a pus capul peste capul meu.

-Sa nu mai dispari niciodata asa fara sa imi zici! spune si ma saruta pe cap.

-Bine, promit! spun si ma uit din nou in acei ochi de un caprui ciocolatiu. Am stat si ne-am uitat unul la altul pana cand el s-a inclinat spre mine, dar eu mi-am intors capul.

-Hei, ce s-a intamplat?

-Alec, nu e bine ce se intampla!

-E foarte normal Lily!

-Si Julie?

-Mai da-o naibii pe Julie, ea nu a fost niciodata iubita mea, doar o distractie!

-Pai si eu ce as fi? Nu tot o distractie?

-Nu, tu esti speciala. Ma faci sa vreau sa fiu o persoana mai buna, sa nu mai fiu playboy.ul orasului.

-Nu stiu Alec, nu vreau sa fiu ranita.

-Poate sunt incepator in relatii dar stiu ca nu as face niciodata ceva intentionat ca sa te ranesc. Te rog sa te mai gandesti, ok? spune si ma ia de mana degetele noastre impleticindu-se iar in stomacul meu fiind mii de fluturi.

-Bine, am sa ma gandesc! spun si ii dau un mic pupic pe obraz la care el nu se astepta. Noapte buna Alec!

-Noapte buna Lilien! spune si imi da un zambet cald.