Pasiune secretă

Capitolul XI

Cu obișnuința experienței, Nicki își înnodă cravata, încercând să se întărească singur la gândul că urma să coboare.

Se așteptase să-i displacă intens vremea petrecută alături de Julianna, însă nu crezuse că avea să sufere de chinurile iadului.

Din fericire, chinul era de acum pe sfârșite, nu mai trebuia să suporte decât deschiderea cadourilor de Crăciun. A doua zi părințţii lui plecau, iar el avea să-i urmeze la nici un ceas.

Cel putin avea satisfacția să ştie că-şi făcuse mama fericită. Ochii i se luminau de fiecare dată când se uita la el şi la Julianna, ceea ce-l făcuse să fie mai tandru cu trădătoarea lui soţie.

Din fericire, Julianna cooperase fără probleme. Îl privise cu tandrețe, îi zâmbise mereu, râsese la toate glumele lui. Întotdeauna îl ținuse de braț atunci când mergeau la cină, se îmbrăcase mereu ca să îi fie pe plac şi stătuse în capul mesei, întretinându-i părinţii cu isteţimea şi umorul ei.

Dacă n-ar fi ştiut ce prefăcută era şi dacă n-ar fi disprețuit-o aşa de mult, ar fi fost incredibil de mândru de ea. De altfel, de multe ori uitase cine era de fapt şi chiar dorise să se aplece şi s-o sărute, pentru că aşa i se păruse firesc.

Şi toate acestea din cauză că dorea s-o vadă pe maică-sa fericită. Bătrâna adusese cu ea chiar şi poze cu el de când era mic şi vorbise necontenit de nepoței, deşi era clar că avea să tragă propriile ei concluzii. Era limpede că o plăcea foarte mult pe Julianna şi-i spusese acest lucru foarte limpede. De altfel ştia că mai avea doar puțin timp pe care să-l petreacă alături de nora ei şi păruse dornică să profite de orice moment.

Cu o seară în urmă, în timp ce maică-sa tocmai povestea ce năzdrăvănii făcuse el în copilărie.

Julianna, aşezată cu un şold pe braţul fotoliu lui său, îi căzuse în brațe din cauza râsului. Se ridicase destul de repede, dar trupul lui trădător îi dăduse limpede de înteles cât de mult o dorea.

Se urâse din această cauză. Deşi, desigur, dacă ar fi fost capabil să-şi ţină mâinile acasă n-ar fi ajuns în acea situatie. Când termină de înnodat cravata, Nicki se întoarse spre valetul care deja îi ținea haina. Cum o îmbrăcă, încercă să se îmbărbăteze cu gândul că aceea era ultima noapte de chin.

În clipa aceea îşi dădu seama că nu aveau să mai existe şi alte Crăciunuri petrecute în familie, nu pentru el, ceea ce-l îndureră profund.

Cel putin reuşise să-şi facă mama fericită. De acum credea sincer că era fericit în căsnicie, că dormea cu sotia lui şi se străduia să-i facă nişte nepotei.

lar a doua zi la acea oră avea să fie deja în drum spre casa sa din Devon.

- Nicki o să plece de aici imediat după ce vom pleca şi noi, rosti mama lui Nicki spre tatăl acestuia în timp ce se îmbrăcau pentru cină.

Drept răspuns, bătrânul o sărută pe frunte şi-i prinse la gât un colier cu diamante.

-Nu poţi să faci mai mult de atât, scumpo. Nu te mai chinui singură, nu-ți face bine la inimă.

- Nu-mi face bine la inimă nici să ştiu că după ce ani de zile s-a asociat cu tot felul de curtezane, Nicki a reuşit să se însoare cu o femeie care e perfectă pentru el şi pentru mine, şi nu vrea să împartă patul cu ea.

-Te rog, o necăji bătrânul, să nu-mi spui că te-ai dus să-i întrebi pe servitori.

- N-a trebuit să-i întreb, răspunse ea. Am şi eu ochi. Dacă s-ar fi culcat cu Julianna, atunci biata fată nu l-ar mai fi privit cu atâta durere. Biata de ea e îndrăgostită până peste cap de el.

- Nu-l poti face pe Nicholas să simtă ceva pentru ea.

- Ba simte foarte bine. Când uită că o urăşte, e teribil de fermecat de ea. E frumoasă şi plină de umor, adăugă bătrâna, şi pun pariu că i-a descoperit toate calităţile încă din noaptea balului mascat.

- Poate, răspunse bătrânul.

- Ştii bine că am dreptate. Ştiu foarte bine ce prostii a făcut Nicholas la viața lui, dar a avut grijă să se ferească de astfel de scandaluri. N-ar fi chemat-o în dormitorul lui, mai ales când era oaspete la cineva, dacă n-ar fi fost cu totul sub jugat de ea.

Neavând cum s-o contrazică, bătrânul zâmbi blajin.

- Poate că totul se va rezolva până la urmă, rosti el.

- M-am gândit s-o încurajez cumva pe biata fată, dar dacă ar afla că ştiu în ce situaţie se află, atunci ar muri de ruşine. Ar fi nevoie de un miracol ca ei să se împace.