Iᴜʙɪrᴇ Fᴀᴛᴀʟᴀ || ongoing ✍🏻 ||

①① 𝙲𝙰𝙿𝙸𝚃𝙾𝙻𝚄𝙻

VERONICA P.O.V

Privesc bărbatul ușor, văzând ca acesta dădea ordine , fiind in secunda doi , mâncare pe masa iar sala complet goală .
Intru in sala , privind in jur văzând ce elegant era totul , iar eu fiind îmbrăcată într-un costum tot rupt iar tricoul alb plin de sânge , sa nu mai spun de parul ciufulit , iar ochii roșii de la oboseala și plâns .
Acesta mă dezbracă de sacou , rămânând doar la tricou privind atenta in jur , bărbatul conducându mă la masa , trăgând scaunul , asezandu mă ușor , acesta punând mâinile pe umerii mei tandru , mângâindu mă ușor .

— Mănânca! Sa îmi spui dacă mai vrei ceva! spune bărbatul șoptind ușor, simțind cum roșesc ușor , dând din cap afirmativ , văzând cum acesta se așează in fata mea privindu mă atent .
Mănânc ușor , privind delicatesele puse pe masa .
— Hai sa povestim ! spune bărbatul ridicându mi privirea , acesta privindu mă atent .
— Despre? spun simplu , mâncând liniștita , simțind cum mă liniștesc .
— Noi! Sa povestim despre noi! Așa o sa ne cunoaștem mai bine! spun bărbatul rapid , ridicându mi privirea , văzând ca el aștepta ca eu sa încep .
— Încep eu atunci... ! Ador dulciurile , , imi place înghețata de căpșuni , nu am o culoare preferata , îmi plac petrecerile , sunt o colecționară de vin , nu imi plac pisicile , nu știu sa înot! spun rapid acesta mărind ochii ușor.
— Nu sti sa înoți? Asta chiar e ceva nou! spune bărbatul râzând ușor.
— Rândul tău! spun rapid luand o gura din vin , acesta lăsându se pe spate zâmbind ușor.
— Hmm! Îmi place sa mă relaxez mai mult decât lucrez , nu îmi plac broaștele ! Mereu mi-am dorit sa locuiesc cu cineva ! Sunt fan muzica clasica , fumez de la 12 ani ! Îmi plac mâncărurile italienești ! spune bărbatul privindu atenta , vazand ca acesta privea in jur încercând sa se gândească .

- 02:30 -

Râdeam cu bărbatul ce râdea puternic fiind pentru prima data când îl aud sa rada .
Îmi întorc privirea , văzând luminile ce se vedeau extraordinar.
Imi întorc înapoi privirea , picând pe gânduri .

— Hei ! Ești bine ? vocea bărbatului mă scoate din visare simțindu-i mâna pe obrazul meu .
Îl priveam mirata , simtind cum roșesc , privindu-l confuza.
— D-Da sunt bine! D-Doar mă gândisem la cev—
pun mâna pe fata simtind ca obrazul imi era ud, abia acum realizând ca plângeam .
Încep sa bag mâna prin buzunare , vazand ca nu aveam nicio pastila la mine.
— A-Ah! Nici nu am realizat! spun zâmbind strâmb , ridicându ma de la masa , intorcandu mi privirea , stergandu ma rapid .
— Sigur ești bine? spune bărbatul punându se in fata mea , lăsând privirea in jos , fiind rosie de la lacrimi .
— Da ! E un efect secundar de la nervi! Dacă nu iau pastila la timp , încep efectele secundare , precum , emoțiile mai intense , sau chiar somnolenta ! spun ridicându mi capul ușor , zâmbind scurt , acesta prinzandu ma de fata , facandu ma sa îl privesc mirata , acesta privindu ma serios .
— Hai sa mergem sa luam niște pastile , nu mi place sa te vad așa! spune încet, simtind cum roșesc .
Ii dau mâinile la o parte , trecând pe lângă el , zâmbind panicata .
— Nu e ok! Am acasă rezerve! spun ușor acesta zâmbind cald , facandu ma sa măresc ușor ochii.
— Bun atunci mergem la tine acasă ! spune bărbatul luându-și haina , venind către mine luandu ma de mâna iesind din camera .
Îl priveam mirata acesta , ieșind din clădire , intrând in mașina , acesta pornind ușor .

- 03:20 -

  Privesc ușor in jos auzind din nou telefonul acestuia care suna ca nebunul încă de când am plecat de la hotel .

  — Sti ce! Lasă mă la Heaven , am putina treaba! spun privind pe geam vazand ca acesta își da telefonul pe silențios .
  — Sigur? spune bărbatul mirat , incruntandu se ușor.
  — Da ! Doar lasă mă ! spun iritată încercând sa îmi dau seama ce ma deranjează , adică totul era ok între noi acum o ora , dar de când am plecat , telefonul a început sa sune și sa primească notificări într-una , plus ca vorbeam cu el și el nici măcar nu ma asculta !
  — Nu prea cred! Adică ești obosita și tocmai ce ai ieșit dintr-un accident Veronica ! spune deranjat , facandu ma sa îmi întorc privirea către el .
  — Nici măcar nu am simțit accidentul ! Plus ca fac ce vreau Matthew! Nu sunt un copil! spun deranjata desfăcându mi centura , privind telefonul vazand ca pe ecranul telefonului era poza lui parașuta de data trecută . Îmi dau ochii peste cap , ieșind din mașina , trântind ușa .

  Caut in buzunar după telefon , dar îmi amintesc ca era in mașina , privesc nervoasa in jur , vazand ca bărbatul mă privea atent .

  — Termina cu prostiile și treci in mașina! Mergem acasă! spune dur , ingnorandu l , mergând pe jos , acesta ținând pasul o data cu mine , privind in jur .

Îmi întorc capul ușor auzind o mașina venind in viteza . Zâmbesc ușor văzând ca era James , care coboară din mașina , făcând o plecăciune , punând o haina pe mine , ajutându mă sa mă urc in mașina .
  Înainte de a urca , îmi întorc privirea făcând ultimul contact vizual cu brunetul ce mă privea serios .

  — Mersi James ! Care e problema? spun simplu așezându mă pe scaun , înghețând minutele pe care le-am stat afara .
— Ocane Naoto ! Traficantul de cocaina ! Vârsta 28 de ani, japonez comunist , face parte din Yakuza de la o vârsta frageda ! spune simplu , privind serioasă , sperând sa le-au ademenit cumva , măcar la un pahar de vin , cât sa îl pun la pământ .
— Unde se afla acum? spun serioasă , acesta lăsând un mic zâmbet pe fata .
— Heaven ! I-am scris un mesaj ca și cum s-ar ține o petrecere in cinstea lui! zâmbesc ușor , prinzandu mi parul într-un coc dezordonat .
— Pregătiți subsolul! spun scurt , acesta dându mi un rând de haine , intorcandu se cu spatele , imbracandu mă rapid .

Ajungem in fata clubului, mergând direct la subsol , începând sa citesc datele despre el , așteptând ca băieții sa își facă treaba bine , aducându-l aici in semn "de pace " .