Flora:
Viața e mai amară decât ar putea Iadul în sine sa fie! M-am născut într-o familie regală, obligată sa păstrez tradiții și reguli stricte. Niciodată nu s-a ținut cont de părerea mea, asa ca am ales sa tac.
În seara în care am ajuns pe lume cerul era luminos cum n-ai văzut vreodată, oameni plătiți de rege cântau de zor. Ursitoarele erau prezente pentru ai asigura pe părinții mei ce sunt mai exact. Tata era om, iar mama zână, Zână întunericului. "Este Zâna Florilor!au zis ele, iar ei mi-au pus numele Flora. Adevărul pur este de partea lor, iubesc florile și am o grădină superbă scoasă dintr-un Paradis.
Deși era ființe magice nu știau mulți de existența nostră, ne-ar fi omorât cu pietre persoanele ce cred ca le-am face rău fără un gram de motiv.
După ce tatăl meu a murit într-un război totul s-a schimbat, mama a devenit o fiară fără adăpost. Încercăm să îi înțeleg durerea pe care o simțea în urma lui. A dorit cu orice preț sa uite cine este defapt încât m-a obligat sa mă căsătoresc cu un prinț muritor din alt Regat, Prințul Alan. Nu trebuiea sa știe adevărul niciodată sau ajungeam executată fără milă. Oricât aș fi încercat sa nu se întâmple una ca asta, conștientizam plină de anxietate ca nu are rost sa mă împotrivesc, se va întâmpla, acesta este destinul meu, sa rămân lângă un bărbat pe care o să îl urăsc în loc sa îl iubesc. Greșeam jucând ca nu ne vom iubi, dar intuiția mea nu a greșit. Era cel mai neplăcut și nepotrivit bărbat pentru o Zână blândă ca mine.
În ziua nunții, deși frumusețea mea ieșea din tipare, ma uram în acea rochie albă în care ar fi trebuit sa zbor de fericire. Supărarea, nervii, durerea, mă împingeau sa sparg oglinda în care mă priveam, doar ca eu trebuiea sa îmi aștept invitatul neașteptat, viitorul soț calmă, perfectă după spusele mamei. Toți cei care organizau nunta îmi tulburau și ultimă clipă de liniște fugind din colo în colo,atenți sa nu îmi stea un fir de păr rău, machiajul sa fie intact. Toate puse la punct! Timpul se scurgea, iar eu plecam spre eveniment, cu ochii aproape în lacrimi și sufletul gol. Ajung lângă el. Privirea lui mă îngroapă atât de tare în ascunzișul Pământului. Îmi prinde mana subtil, mi-o săruta elegant. El spune, da, eu spun da, cu răni adânci. Mă gândeam cu poate tocmai mama mea să mă condamne la o viata asa? Mi se pare o moarte lentă. O lacrima îmi pică, târziu sa o mai pot stăpânii,însă el îmi săruta lacrima devreme ca lumea sa o poată observa.
Scumpa mea mamă și părinții lui, căzuseră la comun acord sa se mute Alan la noi în Regat, împreună cu câțiva slujitori.-Acum ești a mea! Atât de frumoasă, pe atât de slabă!
Tac privd cum mă trage înspre el luându-mi bărbia în mâini.-Îmi dai voie sa îți adresez o întrebare?
Respectul meu trebuiea sa fie de aur față de noul meu soț, care pare la prima vedere miere și lapte. Mișcă capul rapid, eu fiind torturată de fiecare mișcare a corpului lui, mâna acestuia era un țepuș greu de suportat.-De.. De ce s-a construit o cameră la ordinul tău? Vrei sa dormim separați?
Mă simțeam puțin ușurată, cu speranța în gât, poate ca nu voi împărți un pat cu un nemernic.
-Nu, în niciun caz! Vei vedea de ce, în acesta seara. Camera e gata, tu ești pregătită să îmi oferi trupul tău în orice secundă,pentru ca dorința mea e poruncă pentru tine!
Nu eram pregătită să fiu supusă la un chin. Speram sa îmi pierd virginitatea cu un om pe care eu sa îl aleg, nu mama. Am fost oricum obligată să îmi păstrez feminitatea neatinsa nici cu vârful degetului.
Corpul meu este lângă corpul lui, țindu-mă strânsă de el cu toată puterea,mă conducea în camera aceea. Simțeam cum mii de vânătăi o sa îmi cuprindă pielea.
În ea se aflau cuțite, biciuri, clești, cătușe, și cu el asta nu ar însemna un sex pasional făcut în glumă, ar fi plăcerea lui durerea mea.
CITEȘTI
𝑅𝑒𝑔𝑎𝑡𝑒𝑙𝑒 𝐷𝑒𝑠𝑡𝑖𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖
FantasyDouă regate sunt amenințate de războiul iubirii și al durerii. Când viața se joacă cu tine trebuie sa te joci și tu cu ea, fie sexual sau din dragoste. Dacă magia ar putea sa salveze blestemul pe care îl are Coralina asupra ei, iar trecutul nemilos...